PAIN OF SALVATION - Be

Atunci cand am citit ca cei de la Pain of Salvation vor scoate un DVD, m-am gandit ca va fi un material care sa cuprinda ata piese vechi cat si cateva de pe noul material Be. In loc de asta insa, Daniel Gildenlöw a iesit cu ceva original, intregul concept Be fiind pus in scena printr-un soi de combinatie intre un musical, o piesa de teatru si opera. E de admirat efortul pe care l-a depus pentru aranjarea in scena a tuturor protagonistilor si pentru editarea materialului video, care nu
contine numai imagini de pe scena amplasata intr-o hala ci si mici fragmente din viata cotidiana, plus cateva personaje interpretate de actori profesionisti.

 Ideea centrala a discului Be se concentreaza pe relatia dintre om si Dumnezeu, bineinteles omul fiind cel care pune toate intrebarile, iar Dumnezeu fiind cel care nu raspunde. Clasic nu ? In plus, daca discul e construit foarte bine si are multe parti interesante, partea asta cu dialogul om-zeitate frizeaza ridicolul la un moment dat. Si m-am convins de asta urmarind materialul "bonus" de pe acest DVD, Nine Days in care mai multi cetateni il suna pe Atotputernicul si ii lasa mesaje pe robotul telefonic. Wow ! "You called Heaven. Unfortunately God is not here. Please leave your message after the acoustic signal". Chiar exista asa ceva in Rai ? E pe numar de Romtelecom sau de RDS ? Si daca sun dupa
opt seara e mai ieftin ? E bine ca artistii sa-si materializeze obsesiile sau e bine sa existe intotdeauna in spatele lor un "cap limpede" care sa le dea din cand in cand una dupa ceafa si sa-i trezeasca la realitate?

 Din punct de vedere muzical, n-am ce sa-i reprosez, totul e interpretat cu acuratete. Sound-ul e foarte bun, iar orchestra isi face treaba foarte bine, integrandu-se perfect in peisaj. Exista pe dvd, tot la "bonus" intregul show cu comentariile lui Daniel si Frederik, maestrul Gildenlöw explicand ca nu au vrut sa sune ca Metallica & Orchestra. Dealtfel ar fi foarte greu sa mai "reusesti" sa faci ceva atat de prost cum au facut James Hetfield si compania pe discul ala. Dar asta e o alta poveste. Apropo de poveste, Daniel joaca bine cam toate personajele descrise in conceptul Be, singurul lucru ce i s-ar putea reprosa ar fi apropierea prea mare de musical-ul american (vezi "Chicago" - bleax !). Deasemeni, un alt mare punct in minus ar fi faptul ca regizorul i-a vopsit pe cei din orchestra cu alb pe fata si le-a accentuat si buzele cu un rosu strident. Presupun ca efectul a vrut sa fie acela de "papusi" (oameni) in mainile celui care le coordoneaza toate miscarile (Dumnezeu), chestie care sa fiu sincer nu prea i-a iesit. Arata de parca tocmai s-au intors de la filmarile pentru "Intoarcerea mortilor vii" partea a n'spea. Dar si aici poate sa fie o chestie de gust.

 Ar mai fi de remarcat si publicul (din care bat pariu, jumatate e format din echipa tehnica), foarte linistit si care aplauda rar, fiind atent la show. Dealtfel nici muzica si nici amplasamentul scenic nu este unul tipic "rock" fiind un cadru mult mai potrivit pentru o reprezentatie de teatru. Un punct in plus trebuie dat pentru aranjarea scenica si mai ales pentru introducerea in mijlocul scenei a unui mic bazin in forma de sageata, plin cu apa. Daniel Gildenlöw marturisea pe "commentary track" ca a regretat amarnic faptul ca a intrat in apa (chestie care se intampla spre finalul show-ului), fiindca aceasta era foarte rece. Insa efectul pe care il produce apa ce reflecta luminile face toti banii si merita efortul, ca sa zic asa. Chiar si o raceala puternica sau o pneumonie.

 Cu siguranta e o experienta pe care v-o recomand. Iar daca v-a placut albumul Be atunci trebuie neaparat sa va uitati la acest show, fiindca explica intregul concept. Eu  m-am lamurit cum sta treaba cu multe din problemele puse de discul in sine. Mai putin faza cu robotul telefonic...

Aurel Nedelcu Nota: 8