TACERE - Beautiful Darkness

Tacere! Pentru ca vine Karri Knuuttila si trupa lui sa scuture metalul simfonic din temelie. Are aceeasi atractie pentru liniste si limba latina ca si co-nationalii sai de la Silentium, dar vederile sale metalice se orienteaza mai degraba spre Nightwish si noul Therion, cu un ton de chitara de Children of Bodom. Primul punct de interes e dialogul dintre vocea Helenei si a lui Karri, ambele neconventionale si cam din topor, tipind prea des cind chiar nu este cazul, dar, pina la urma, cu rezultate totusi placute urechii. Karri isi indeamna uneori colegii sa-si demonstreze virtuozitatea in pasaje complexe de inspiratie clasica sau in riffuri culese de la trupele de swedish, fara insa sa ridice degetul de pe clapele simfonice. Primele doua piese sunt si cele mai bune: Deep Tears of Tragedy e power metal cu beat de tehno, suna foarte bine si tot foarte bine suna si I Devour, chiar daca tobele sunt normale de data asta, dar rifful are aplomb si refrenul vino-ncoace. Ceea ce nu pot spune si despre restul discului, zgircit in momente notabile sau refrene care sa dea palpitatii. Bun totusi pentru un album de debut.

(+) intentii bune, ambitie, inteligenta la compozitie, voci interesante
(-) fara personalitate si vizitat cam rar de inspiratie

Klawz Nota: 7.5