I - Between two Worlds

It's a great day for fire / It's a great day for death

Este sau nu "... a warrior desire", dar cu siguranta albumul acesta va ramane mult timp printre favoritele mele. Genial prin simplitate, excelent prin partitura vocala, emotionant prin trimiterile la Bathory si Motorhead.

Inainte de toate, trebuie sa va marturisesc ca nu sunt de acord cu marea majoritate a fanilor care vad in formatia I,  un fel de Motorhead cu Immortal cu etc etc etc. De acord, Abbath este fan Motorhead, dar, cu riscul de a imi ridica trei sferturi din cititori in cap, si inainte vocea lui tot cam asa suna. A trecut putin in registrul "mai clar" si gata ne dam surprinsi de directia Lemmy-stica a albumului.

Albumul, de oriunde l-ai privi, place ascultatorului, si, ceea ce e si mai grav pentru "concurenta": place din prima. Rar mi-a fost dat sa ascult un album la care sa imi intepeneasca rifful in creier, atat de adanc incat sa nu reusesc a-l scoate decat dupa inca o ascultare a albumului. As da ca exemplu aici piesa Warriors, dupa mine una din cele mai tari de pe album, definitorie cumva pentru "influentele" Immortal. Revenind la inspiratia si forta compozitorului, avem niste solo-uri care dau pe spate orice fan metal: de la pokemon la super trv, trecand direct prin inima power-metalului. Ok ok, spun tampenii, dar atat de simple si de directe sunt creatiile I, incat nu deranjeaza, nu te trezesti ca ai adormit pe ritm de chitara, sunt atat de lungi incat sa iti doresti sa mai fi continuat putin, si indeajuns de scurte incat sa intelegi si urmatoarea strofa.

Albumul poate parea desuet si invechit, insa nimic nu e mai frumos ca o structura asa-zis clasica, adusa insa direct in inima anului 2006, prin executie, productie si, nu in ultimul rand, inspiratie, munca si multa pasiune. Cu siguranta e vorba de pasiune, cel putin atunci cand compui o piesa in genul lui Far Beyond The Quiet, un imn inchinat celui ce a influentat in mod decisiv nenumarate trupe din rockul actual: Quorthon de la Bathory.

Between Two Worlds s-ar putea constitui cu lejeritate intr-o lectie de forta pentru multa lume, mai ales prin usurinta cu care imbina heavy-metalul cu black-metalul, reusind intr-adevar crearea unui warrior-metal (sau viking metal). Spun warrior si cred ca spun bine, pline de forta sunt toate piesele, o sectie ritmica bine pusa la punct, solouri care te lovesc cand nu te astepti (Between two worlds) si o voce inconfundabila: Abbath dezlantuit.

SkyDancer Nota: 9.5