UNCLE ACID AND THE DEADBEATS - Blood Lust

Rock-ul ocult pare sa fie nisa cea mai “fierbinte” de vreo doi ani incoace. Succesul celor de la Ghost a facut sa apara o multime de trupe care il lauda pe Satan, prin productii din ce in ce mai analoage. Castel, Devil si In Solitude sunt doar 3 dintre trupele acestui nou val de ocult retro heavy metal, care – alaturi de mai vechii Blood Ceremony si Devil’s Blood – au scos in 2011 albume bine primite in cercul (sau, daca vrei, pentagrama) initiatilor. Daca intentia de a-ti face pielea de gaina prin transpunerea temelor horror/satanice pe un sunet vintage, greu si organic este laudabila, in mai toate cazurile – inclusiv al cvasi-celebrilor Ghost – se simt niste limite: de obicei albumele reusesc sa reproduca intocmai sunetul pe care si l-au propus, dar contin doar 1-2 teme interesante, pe care le repeta pe parcursul a vreo 10 piese. Dovada ca, in momentul de fata, tehnologia iti da posibilitatea sa-ti alegi cu exactitate cum vrei sa suni, dar nu-ti poate da nici suflet, nici inspiratie.

Ei bine, din fericire, nu este si cazul trio-ul britanic cu nume psihedelic Uncle Acid and the deadbeats. Pentru ca Blood Lust, albumul lor cu numarul 2, nu numai ca suna ca o caseta trasa dupa un vinyl zgariat, dar are si piesele care sa sustina acest manifest. O fi vorba de mai multa inspiratie sau de alte droguri, nu stiu, insa peisajul prin care te plimba Blood Lust este extrem de variat si inspirat, de parca poti sa vezi cum The Sonics si The Electric Prunes l-au luat cu ei pe John Lennon pentru a se alatura sectei lui Charles Manson si a canta niste cover-uri dupa Black Sabbath si Coven. Cover-uri pe care, in urma unei viziuni induse de LSD, le-au amplificat cu riff-uri din viitor, mai precis de la Kyuss.

I’ll cut you Down deschide perfect albumul cu un ritm irezistibil si greu, peste care, vocea aparent fragila, a lui Uncle Acid, ne spune “I want you, I need you, I'll bleed for you / It's all true, I've been told to, I'll cut you down”, dand tonul pentru ce va urma. Si urmeaza Death’s Door, in opinia mea, una dintre cele 2 piese de baza ale albumului, construita pe un riff luat parca de pe Blues for the Red Sun, dar transpus intr-o atmosfera de pura teroare medievala, indusa iar de vocea lui Uncle Acid. Voce din cauza careia, Curse in the Trees, suna ca si cum ar fi vreun jam session pierdut din timpul inregistrarilor la Magical Mistery Tour, cu un John Lennon posedat, pe post de vocalist! Iar cand intre cele 2 piese exista Over and over Again, posibil single de difuzat la un radio ce emite direct din Iad, incepi sa te intrebi peste ce oare ai dat! Calatoria devine din ce in ce mai interesanta odata cu I’m Here to Kill You, piesa cu puternice influente garage si solo-uri psihedelice, in acelasi spirit cu trupele de acid rock ale perioadei 1965-1968, pe care le poti gasi pe excelenta compilatie Nuggets! Albumul revine la riff-ul de tip Kyuss pe 13 Candles, cea de-a doua piesa de baza, care se termina in cateva solo-uri interesante, in aceeasi maniera “dazed and confused” ce se continua si pe Ritual Knife. Blood Lust se incheie cu Withered Hand Of Evil, o bucata atmosferica, dominata de orga, un final perfect pentru acest album. Ba chiar exista si o piesa bonus, acustica si neasteptat de pasnica, care imi aminteste de, la fel de neasteptata, November, a celor de la Lord Vicar (de pe Signs Of Osiris, aparut in 2011, un disc bun de doom clasic, in care Kimi Kärki condenseaza, intr-o forma mai digerabila, ingredientele folosite si in defunctul Reverend Bizarre).

Iata ca, la cativa ani de la resuscitarea rock-ului ocult, Uncle Acid and the deadbeats este prima trupa care reuseste sa ne duca direct in mijlocul Familiei Manson!

Gedi Nota: 9