BLOODBOUND - Book of the Dead

Cand astepti ceva timp un album de heavy metal cu adevarat bun sanse sunt ca el sa apara, asa cum s-a intamplat cu cel de fata. Si nu oricum, ci heavy metal de dictionar, a la Iron Maiden ar spune unii (si-s de acord, musteste la capitolul asta), dar atat de bine compus, executat si produs incat uiti de aportul prea mic de originalitate. Ca sa nu mai zic ca te face sa dai din cap de nebun (sau, ma rog, sa te batai %u201Erebel%u201D pe scaun, ca esti la serviciu) si sa canti cu ei macar refrenele, plus ca versurile nu-s deloc stupizele asa cum intalnesti la multe trupe de gen. Nu m-am prins daca este un album conceptual in sensul ca spune o poveste, sau doar unul tematic pe partea %u201Eintunecata%u201D a lucrurilor, dar pot spune ca m-a prins destul de bine. Dupa Sign of the Devil care arata cam cum va fi desfasurarea de forte, probabil ca cea mai buna si cu sanse de hit este piesa-titlu, foarte catchy si foarte ritmata. De la Flames of Purgatory imi place foarte mult riff-ul de la inceput, ce este lait-motivul piesei, iar Into Eternity mi-a amintit de Helloween cu a lor Eagle Fly Free. Nu putea sa lipseasca si o balada, Black Heart, dar parerea mea e ca trage in jos discul, fiind singura pe care as fi exclus-o fara parere de rau. Black Shadows este de departe preferata mea, desi aduce pe alocuri cu The Wicker Man (Iron Maiden), si sper ca va dezamagesc daca o recomand in mod special. Nu inseamna ca piesele pe care nu le-am amintit nu-s bune, puneti mana si ascultati un album direct si cu vana. Dar daca apreciati exclusiv inovatia in muzica, puteti trece fara probleme peste acest album.

( ) totul este facut ca la carte, piese care raman in cap si un mare plus pentru voce
(-) cum am zis, nu aduce nimic nou

Mad Nota: 9