STEEL ATTACK - Carpe DiEnd

Am tot aminat recenzia asta in speranta ca dupa mai multe ascultari o sa am revelatia pe care o asteptam. E vorba de o trupa care imi e simpatica si de un album pe care il asteptam cu ceva nerabdare, pentru ca precedentul mi-a placut. Dar cel de fata m-a lasat mult timp fara cuvinte. L-am convocat pe Endlund la un sfat de seara, dar nici el nu a fost in stare sa dea un verdict. Asa ca stateam asa fara sa fac nimic: o fi bun, o fi nasol? (albumul, nu endlund). Dar uite ca a trecut deja o luna de la lansare si gata, nu mai e timp de asteptat. Ceva trebuie sa va spun despre el, pentru ca nu pot sa ma fac ca n-a aparut.

Teoretic, totul este perfect pe Carpe DiEnd. Schimbarile recente de componenta nu se resimt prea tare la nivelul compozitiilor, asa ca, in cele mai multe privinte, il receptez ca pe o evolutie naturala fata de Diabolic Symphony. Acelasi power/doom metal in mare forta, aceeasi voce impresionanta a lui Ronny Hemlin, duelurile chitarilor la fel de in forma. Atmosfera e si mai dramatica de data asta, datorita clapelor simfonice mult mai prezente si parca si atacul chitarilor e mai vijelios. Insa problema de care ma plingeam data trecuta a ramas si parca e si mai deranjanta: in afara de Angels, intentiile lor melodice nu se lipesc de mine nici sa le bati. Adica, da, ok, suna foarte bine pe moment, dar dupa ce se termina o piesa, dusa e si uitata pe vecie. Finito, Kaputt, adios amigos, arrivederci, sayonara, kanietz filma! L-am ascultat cred ca de vreo 20 de ori si am reusit pina la urma sa tin minte vreo 2 riffuri si refrenul de pe The Evil in Me, intro-ul de la Perpetual Solitude si alte doua faze pe care le-am mai auzit la Morgana Lefay pe For Whom I Bleed si Entrance to Heaven Denied. A doua mai e cum mai e, dar prima seamana chiar nasol cu Maleficium si nu in felul asta vroiam sa mi-o amintesc. Si imi pare tare rau, pentru ca baietii cinta cu multa convingere, foarte legat si produc si o atmosfera emotionanta. Dar nu mai au suficiente resurse sa lase si un refren, un riff, un solo, un orice amintire. Si nu stiu cine mai are timp sa aiba rabdare cu ei cind au iesit atitea albume beton in perioada asta.

Klawz Nota: 8