PHILIP H ANSELMO AND THE ILLEGALS - Choosing Mental Illness as a Virtue

Dacă „brutalitatea” ar fi singurul criteriu al calității în domeniul metalului, Choosing Mental Illness As a Virtue ar fi un album de nota 10. Brutalitatea nu este însă singurul criteriu al calității, nici măcar în domeniul metalului. Choosing Mental Illness As a Virtue, al doilea LP solo al lui Philip Hansen Anselmo, merită cu toate acestea respect. E totuși o performață ca un album să-ți dea impresia că e prea brutal pentru propriul său bine. Și asta în anul Domnului 2018. După vreo treizeci de ani de evoluție constantă a metalului înspre extreme. Ai zice că avem urechile formate, că nu ne mai surprinde nimic. Mă rog, nici Choosing Mental Illness As a Virtue nu e tocmai surprinzător, e doar epuizant. Dacă asculți discul cap-coadă ai impresia că ține patru ore.

Phil Anselmo a cântat pe vremuri în Pantera. (Era oare nevoie s-o spun?) Anselmo e așadar o legendă a heavy metalului. Un icon. Dacă Pantera ar fi continuat fără Dimebag (ar fi fost o idee rea), Phil și-ar fi păstrat, bănuiesc, ceva din aura de rockstar. Ar fi rămas în preajma mainstreamului, undeva pe la margine, cam ca Dave Mustaine sau Robb Flynn. Ce a făcut însă Phil în loc de asta a fost să se retragă în underground. În cel mai adânc underground. La început îi și stătea bine. Părea să fie un soi de sfânt protector al undergroundului. După aia s-a rătăcit însă pe acolo, în subteranele metalului.

E greu să mai ții socoteala formațiilor și proiectelor pe care Anselmo le-a înființat și cu care a colaborat. Au fost multe și nesemnificative. (Chiar și Down și-a cam pierdut strălucirea în ultima vreme.) Un album solo părea în aceste condiții o idee bună. Walk Through Exits Only (2013) parcă a și fost un LP solid, sau poate mi s-a părut doar mie că e, fericit cum eram că la 13 ani după ultimul disc Pantera a apărut în sfârșit un material solo Anselmo. Parcă pe Exits piesele erau totuși cântece. Aveau adică o anumită structură, ceva individualitate. Sau poate mă înșală pur și simplu memoria. Oricum ar fi, Choosing Mental Illness As a Virtue nu e un album bun. Nu e nici neapărat rău. E fascinant în felul său special. E ca un canal de scurgere pentru toate mizeriile metalului. Sludge, black, grindcore, toate la grămadă, plus vocea vulgară, isterică, agresivă a lui Anselmo. Cam așa sună Choosing Mental Illness, cam asta înseamnă Philip H. Anselmo & The Illegals.

Pot să-mi închipui că într-o anumită stare de spirit îți face bine muzica asta, dar nu-mi doresc s-o cunosc.

Gabriel Szünder Nota: 7