KOTIPELTO - Coldness

Teritoriul sonor scandinav se dovedeste a fi unul dintre cele mai prolifice in contextul metalic european actual. Extrem de diversificat din punct de vedere al genurilor abordate, metalul nordic a dat multe nume sonore care au creat genuri muzicale sau le-au desavarsit. Nu e cazul sa fac acum o trecere in revista a acestora, fiindca nu vreau sa plictisesc pe nimeni, insa o sa amintesc unul, extrem de relevat pentru demersul nostru: Stratovarius. Fost membru al trupei amintite, Timo Kotipelto a ajuns in 2004 in afara de o voce cunoscuta si apreciata la cel de-al doilea produs de studio, intitulat "Coldness".

Debutul sau, petrecut in urma cu doi ani, "Waiting for the Dawn" a fost foarte bine primit, asa ca adeptii genului power metal melodico-atmosferic asteptau cu sufletul la gura o continuare cel putin la fel de inspirata. Ce a facut Timo in acest sens este o intrebare care isi gaseste raspunsul rapid cand aruncam un ochi pe lista muzicienilor cu care a colaborat pe acest album: Janne Wirman (Children of Bodom, Warmen), Jari Kainulainen ( Stratovarius ), Mike Romeo (Symphony X), Antti Wirman (Warmen, Craydawn) si Mirka Rantanen (Thunderstone, Tunnelvision, Warmen). Asadar, a strans in jurul sau nume grele, insa, din punctul meu de vedere, rezultatul nu este unul pe masura acestora.

Fara a fi un album slab, "Coldness" abunda mai degraba in faze melodice, care recunosc ca pun foarte bine in valoare calitatile de vocalist ale lui Kotipelto, dar, pe de alta parte, dau un soi de linearitate albumului, momentele de power metal vitezist fiind rare, daca nu chiar inexistente. Piesele cu ritm mai alert (dar, va rog frumos, nu mergeti prea departe cu imaginatia) sunt si cele care mi-au atras din prima atentia, iar aici ma gandesc la "Can You Hear The Sound" si "Journey Black" (din nefericire, cele doua sunt singurele din aceasta categorie). Pe de alta parte, din grupul "melodico-atmosfericelor", daca pot sa le spun asa, cele mai placute urechilor mele sunt "Coldness Of My Mind" si "Snowbound".

In aceste conditii, per ansambul vorbind, nu cred ca este greu de ghicit cine ies cel mai des la rampa: clapele si chitarile, solo-urile celor trei muzicieni fiind principalele satisfactii sonore de pe "Coldness". Pe acest fundal, adesea siropos, vocea lui Kotipelto se potriveste ca o manusa. Albumul este, deci, unul "de vara", care merge bine in zilele insorite si nu deranjeaza deloc neuronii scaldati in berile reci de la terase.

Kos Nota: 6