VALBORG - Crown of Sorrow

Se pare ca membrii trupei Valborg sunt niste persoane care nu au probleme legate de creativitate. Mai mult, inca nu s-au hotarat sa se specializeze pe un stil anume ci prefera sa experimenteze cam in toate zonele dark metalului. Si, pentru a nu isi deruta fanii, o fac sub diferite titulaturi. Pe Florian Toyka l-am mai intalnit nu cu mult timp in urma atunci cand faceam recenzia unui album reusit de black metal progresiv scos de trupa Klabautamann. Cei trei membri ai lui Valborg scot albume de metal depresiv, atmosferic, cu unele nuante de doom sub titulatura Island iar Toyka si Christian Kolf s-au aventurat si in zona sludge metalului cu influente progresive si atmosferice sub titulatura  Woburn House.

Crown of Sorrow este si el un album aflat la confluenta mai multor stiluri. Atmosfera intunecata si depresiva este rezultatul unei combinatii de doom,  metal progresiv si death metal (titlul celei de-a patra piese – Tristesse – reda exact sentimentul care te cuprinde atunci cand asculti albumul). Albumul nu sufera de monotonia care afecteaza atat de des produsele de gen pentru ca influentele diferitelor stiluri sunt dozate in mod diferit pe parcursul sau. In unele piese predomina armonii dure de factura black sau death pe cand in altele domina influentele de avangarda sau metal atmosferic.

Wisdom From The Vortex este o piesa pe care predomina sonoritatile death metalului progresiv. Ancient Horrors si Thunderbolt sunt influentate de metalul atmosferic si doom. Tristesse se intoarce la duritate insa este mai moderata decat prima piesa. Declamatiile solistului au scopul de a adanci atmosfera si a creea un sentiment epic (in concordanta cu subiectele abordate), sentiment pe care il mai intalnim si pe parcursul celorlalte piese. Chitare distorsionate deschid Crying Under the Fortress of God care aluneca spre zone mai progressive si experimentale. Transcending the Sorrows of an Earth Unseen este o piesa de trecere, in intro la cea mai lunga piesa de pe album – I Am Space. I Am space debuteaza cu ritmuri surprinzatoare, cu o tenta pop care imi amintesc de David Bowie si apoi evolueaza ingloband sonoritati doom si atmosferice.  St. Patrick's Day, outro-ul albumului imi aduce aminte de Tiamat si Wildhoney.

Componenta progresiva nu este la fel de pronuntata ca in cazul albumelor Klabautamann insa ea este prezenta si aici. De data asta zona din care isi trage seva albumul nu e metalul progresiv contemporan ci rock-ul progresiv gen Van Der Graaf Generator combinat cu rock-ul spatial al lui Hawkwind. Sonoritatile stranii si disonantele care intervin pe parcursul unor piese raman melodioase si in general se poate spune ca albumul este accesibil inca de la prima ascultare.

Tematica versurilor este si ea in consonanta cu atmosfera sumbra. Metafizica demonica din majoritatea pieselor exploreaza inceputurile universului, cosmologia, dintr-o perspectiva care uneori se doreste chiar ironica sau cinica. Ilustrative din aceasta perspectiva sunt versurile piesei I Am Space:

I have created god
I came out of true darkness
Before me there was nothing

I am the father of it all
I raped the sun
I recreated terra
I am the one

Within my shit god was born

I am space
Primitive and old
I am space
Original and cold
I am space
A storm eternal

From my very faeces, god was born
As a crying spectre of eternal misery
I speak into aeons of dust and fire

For I am space and I am coldness itself
Reaching through with glittering claws, undirected
Images of kings and darkness, enthundering.

Probabil ca componenta scatologica are dincolo de rolul de a soca si o intentie ironica.Restul versurilor se invart in aceeasi zona – intinderi cosmice goale, vechi si prafuite, demoni intunecati si apasati de tristete si rautate, inceputuri si sfarsituri de epoci cosmice.

In final se poate spune ca avem de-a face cu un album reusit caruia i se poate reprosa un singur lucru – faptul ca este scurt. Intr-o epoca in care majoritatea albumelor se intind pe parcursul a 60-70 de minute, Crown of Sorrow seamana mai mult cu un EP avand doar 35 de minute.

Arthur Nota: 8.5