CHIRAW - Dark Frequencies

E a nustiucita oara cind ma pacaleste Tzugu la impartirea de promo-uri. Nu stiu cum face el, cum le suceste si le invirteste, dar in orice prezentare de trupa gaseste cuvintul "melodic". Si imediat apuca CDul din gramada si mi-l arunca, sustinind gestul cu o concluzie a carei evidenta e de netagaduit: "melodic! asta-i pentru Klawz!"

De data asta m-am capatat cu Chiraw - o trupa olandeza de hardcore/thrash cu death si nu-metal. Melodic, a? Pe dracu. Singura chestie apropiata de melodic ar putea fi vocea emo de pe refrene, daca nu ar fi atit de enervanta si daca refrenele ar avea intr-adevar o muzicalitate in stare sa contrabalanseze agresivitatea ansamblului. Dar las' ca nici cu cealalta voce din tandem nu mi-e rusine, e inca si mai enervanta in raguseala ei tipata si monotona, fara pic de personalitate. Efectiv, nu ma misca deloc. E un om care racneste si atita. Trecind peste asta, si incercind sa imi pastrez calmul si sa nu trintesc nejustificat trupa in contul festei pe care mi-a jucat-o iar Tzugu, mai ales ca e vorba de albumul de debut, trebuie sa recunosc ca instrumentatia nu e chiar rea. Productia e foarte buna astfel ca violenta riffurilor da imediat senzatia de asalt sonor, cum orice trupa suparata isi doreste. Sunt si ceva diversiuni de la atacul direct, ruperi de ritm si interventii ale clapei, dar atuul discului ramine forta de atac a chitarei. In riffuri, ca solouri nu prea avem. Pacat ca piesele cam seamana, si intre ele si cu ale altora, si monotonia vine si le retrogradeaza la categoria muzica de fond. Insomnia aduce o tresarire, prin calitatea ei de piesa instrumentala cintatat doar la pian la mjlocul unui album pus pe scandal, si, atentia astfel scuturata se indreapta spre piesa urmatoare, Perfect Gift, hm, parca se mai misca ceva, nu? Nu, pina la final iar m-au pierdut de musteriu. E bine sa ai entuziasm si disponibilitate de efort, dar nu e suficient.

Klawz Nota: 7