GRAVELAND - Dawn of Iron Blades

Una dintre cele mai productive trupe din zona underground, cu albume editate cu o frecventa cel putin anuala, Graveland reusesc, in ciuda volumului supradimensionat, sa mentina si o calitate demna de invidiat a muzicii produse. In acelasi timp, albumele polonezilor sunt cat se poata de constante, in cei mai bine de zece ani de existenta modificarile inregistrandu-se mai mult la nivelul productiei si a temelor abordate, decat la cel al structurii muzicale propriu-zise. Axata, ca orice trupa black metal respectabila, pe o atitudine anticrestina si pe mitologia pagana de influenta celtica si baltica, polonezii de la Graveland reusesc sa realizeze un album de peste 50 de minute compus din numai 6 piese, insa, avand in minte ultimul Negura Bunget, deja asta nu mi se mai pare o performanta.

Atmosfera albumului este cat se poate de primitiva si intunecata, completata de o productie pe masura, pe directia primelor albume Bathory, insa cu unele influente folk pagane. Ramas aproape un proiect exclusiv al lui Rob Darken, Graveland in anul 2004 nu difera cu aproape nimic de ceea ce reprezenta in urma cu zece ani: o excelenta trupa underground de black metal, un nume de referinta dintr-o tara cu o traditie aproape la fel de bogata precum tarile scandinave in zona underground - Polonia, si o sursa permanenta de angoase pentru membrii Biserii Catolice, foarte influenti in tara lor de bastina (isi mai aduce cineva aminte de tevatura iscata in jurul albumului "In the Glare of Burning Churches", prin 1995?).

"Dawn of Iron Blades" reprezinta din toate punctele de vedere un album de black metal clasic, unul facut dupa toate regulile genului, imbinand elementele vechii scoli norvegiene cu o linie vocala cu multe asemanari cu cea a regretatului Quorthon. Productia este la randu-i deliberat minimalista, sectia ritmica fiind ingropata in funal, la limita audibilului, lasand impresia ca dupa mai bine de zece ani oamenii tot n-au invatat cum se foloseste bass-ul spre exemplu. Acelasi lucru poate fi spus si despre vocea lui Rob Darken, cu nimic diferita de ceea ce facea pe albumul "Thousand Swords", in urma cu vreo zece ani.

O diferenta, minima, fata de albumele din deceniu trecut ar fi folosirea mult mai abundenta a clapelor si lipsa totala a pieselor executate in viteza, albumul avand un ritm mediu, aproape identic dintr-un capat in celalalt. Un element care, in opinia mea, ar fi putut ramane pe dinafara, aportul sau la calitatea compozitiilor fiind ca si inexistent, il reprezinta vocalizele cu frecventa inalta, in genul King Diamond, care din pacate lui Rob Darken ii ies doar pe jumatate, reusind chiar sa fie hilar pe alocuri, insa din fericire este un procedeu de care nu abuzeaza. Iar break-urile care apar de-a lungul pieselor (piese care au intre 6 si 11 minute fiecare!), desi bine plasate, au dezavantajul de a suna stereotip, diferentele dintre ele fiind minime. Insa, per total, desi piesele sunt lungi, nu sunt monotone sau plictisitoare, sentimentul fiind de fapt ca acest album este, dintr-un capat in celalalt, o compozitie unitara, fragmentarea in piese fiind strict arbitrara. Favorita mea personala este compozitia cu numarul cinci, "Crown Heroic My Departure", sursa a unei variatii maxime la nivelul sectiei ritmice pentru acest album, spre surpriza mea facandu-si aparitia chiar si pedala double-bass.

Per total insa este un album de black metal bun, iar aceia care descopera abia acum muzica celor de la Graveland vor avea o surpriza placuta, pe linia unor trupe precum Veles sau Infernum. Pe de alta parte, daca scena black metal va este in mare parte straina, "Dawn of Iron Blades" nu reprezinta o alegere inteleapta.Insa in ceea ce-i priveste pe vechii fani ai trupei, Graveland au lansat exact albumul pe care il astepta toata lumea de la ei, la momentul asteptat, de la lansarea "The Fire of Awakening" trecand exact unsprezece luni, iar experimentele si elementele de noutate lipsind aproape cu desavarsire.

Mihai Orzan Nota: 6