TYPE O NEGATIVE - Dead Again

Cel mai putin rau album...

...ca sa fiu in spiritul best of-ului lor - Least Worst. Intr-adevar, tot ce au dau mai bun Type O Negative, ingramadit pe un singur opus. Si, bineinteles, precizarea obligatorie: asta nu e un album de recrutare de noi fani. E esenta de Type O Negative pura; poate si de aceea Cynyc la Metal Arena zicea ca e nu e nimic mai mult decat o amestecatura de punk, hardcore si ceva doom. Pentru ca, daca nu te pasioneaza TON, cam asa si e.

Dar daca te pasioneaza... eee, atunci e alta chestie. Daca ti-a placut frustrarea de pe Bloody Kisses – sunt aici. Incepand cu Dead Again, chiar. Iar daca ti-a placut melodicitatea de pe Life Is Killing Me, uite-o pe Tripping A Blind Man – un cantec catchy, cum ar zice Sake, daca i-ar placea vreodata TON. Plus voce trecuta prin efecte si riff-uri Black Sabbath, ca-n vremurile bune. Tot riff-uri Black Sabbath vedem si pe The Profits Of Doom (o fi vreo batjocura la the prophets of doom?, haha), dar toata melodia o ia pe o poteca Type O, gratie lui Peter si lui Josh, in egala masura. Ma rog, Peter exagereaza la un moment dat, zice “My soul’s on fire” – ca si cum l-ar crede cineva. Dar isi repara imaginea cu ceva versuri bine plasate, cum ar fi:

“Of this shape a star of five
Also happens to the one with six sides
Against the sun and against the moon
I warn you that these two combined
Will bring man’s doom”

O piesa de peste 10 minute, insa durata nu te deranjeaza aproape deloc, are schimbari de ritm foarte bine calculate. Urmeaza September Sun, balada albumului, de aproape 10 minute si ea. Insa aici, si din cauza ritmului mai lent, ultima parte ajunge sa te piarda. O referinta in versuri la October Rust, insa in rest un text destul de alambicat. Dar vine Halloween In Heaven, cu doamna de la Lycia drept invitata la voce, si avem din nou o piesa mai pe stil punk/hardcore. Totusi, doamna Tara Vanflower (casatorita cu Mark VonPortfleet de la aceeasi trupe de darkwave), face o treaba excelenta incepand cu jumatatea cantecului. Aici avem si o portie zdravana de umor negru, din ala cu care ne-a obisnuit dl. Steele:

“Halloween in Heaven It’s Christmas in Hell
Halloween in Heaven Oh well oh well

Bonham on drums Entwistle on bass As guest morticians
Bon Scott on vox Rhoads just for kicks
On guitar Hendrix Lennon sits in
With his friend George But where is Morrison?
[...]
Elvis ain’t dead So he isn’t here Party never ends
Demon roadies angel groupies Suicide losers
If only I’d known how cool death is
I’d have killed myself sooner”

Na, uite ce pierdem traind. These Three Things e alta bucata mai greu de digerat, lunga de peste 14 minute. Buna ca sa ii selecteze pe fanii adevarati, cei care rezista tentatiei de a da skip. Eu m-am abtinut cu greu, avand si o cronica de facut, dar a 3-a oara era cat p-aci. Prin comparatie, She Burned Me Down si Some Stupid Tomorrow trec ca niste vise frumoase, fiind si mult mai slagaroase – ganditi-va din nou la Life Is Killing Me amestecat cu ceva October Rust – eventual chiar My Girlfriend’s Girlfriend; sau la Slow, Deep And Hard – asta pentru Some Stupid Tomorrow. Si Kenny Hickey indrazneste un solo la She Burned me Down – nu prea mult, dar cat sa ne aduca aminte ca a trecut si pe la Danzig si are ceva de spus. An Ode To Locksmiths e destul de groovy ca melodie, dar de o lirica cel putin negricioasa:

“From the tree of knowledge (a metaphor for sex)
Plucked a ripened globe of fruit That of her innocence
Since forbidden, resisted Forcing her to taste
Now I know why girls hate boys Cause Eve was in fact raped”

Hail And Farewell To Britain e o incheiere putin cam surprinzatoare, imi aduce aminte (ca instrumentatie) de Cathedral in perioada The Carnival Bizarre - poate din cauza clapelor?

Concluzie: toate fatelele Type O Negative, adunate laolalta si slefuite pana la cel mai mic amanunt. Plus un Peter Steele in forma exceptionala (face destul de des si vocea hardcore de pe primul album. Un album pentru fani, dar ce album... Un 9,5 subiectiv, in mod normal mai puteti scadea jumatate de punct, pentru ca nu e nimic revolutionar, sunt doar cele mai tari lucruri de pe alte albume. Parca facute inca si mai bine.

Tzugu Nota: 9.5