THRESHOLD - Dead Reckoning

Threshold au deja aproape 20 de ani de activitate si se afla la al optulea album de studio. Pentru o trupa atat de veche, mai ales britanica, acest Dead Reckoning suna extrem de fresh si de nou. Pana la urma, adevarul e ca piata britanica e probabil una dintre cele mai pretentioase, mai putin canalizata pe productia de masa, precum Suedia sau SUA, asa incat, produsele care apar, mai ales in materie de metal, chiar daca nu mai produc revolutii, in general sunt de luat in seama.

Dupa plecarea lui Nick Midson la sfarsitul anului trecut, trupa a ramas doar in chitara lui Karl Groom (dealtfel producatorul ultimelor albume, inclulsiv a celui de fata), lucru care se simte destul de serios dar nu la modul rau. Pasajele dure suna bine, fiind oricum inregistrate mai multe chitare, in rest fiind destul loc pentru clapa sa-si faca de cap (chiar sa exagereze pe alocuri cu sequencere). Suprapundand asta peste o sectie ritmica executata ‘ceas’ si cu o productie excelenta, albumul propune un sunet deosebit de bun. Ma deranjeaza un pic, pe alocuri, stilul mai putin metal al albumului, dar e unul dintre putinele lucruri pe care i le pot reprosa. In rest, combinatia de piese ritmate, cu pasaje uneori banale, alteori complexe, te imbie la ascultare si te cam prinde.

Mai putin progresiv fata de titulatura de cea mai progresiva trupa britanica pe care si-o atribuie trupa, dar suficient de progresiv ca sa nu fie liniar, albumul propune foarta multa melodie. Unele formule au darul sa fie un pic ‘comerciale’, in special piesa de deschidere, ‘Slipstream’, care beneficiaza si de vocea lui Dan Swano. Altele, de genul 'Dissapear' sau 'Safe To Fly', propun riff-uri deosebite si secvente corale pe refrene. Refrenele au uneori o tenta destul de pop, acordurile lungi ale chitarii fiind ascunse sub voci si clape. Asta ar fi un mic minus, cum spueam si mai sus, insa muzicalitatea compenseaza din plin. Liniile de voce sunt bine gandite, nu se repeta, avand momente in care nu prea te astepti la continuare.

Concluzionand, albumul e mai mult catchy decat progresiv, mai mult soft decat metal, insa ingenios compus si produs. Cred ca mi-ar fi placut mai mult o productie ‘suedeza’, dar poate ca astfel si-ar fi pierdut din farmec. Si desi imi e greu sa-l numesc unul dintre cele mai bune albume pe care le-am ascultat recent, Dead Reckoning e cu siguranta una dintre cele mai placute auditii din ultima perioada.

Cynyc Nota: 8.5

Poti face mai multe albume dupa aceeasi reteta? Oho, la greu, unii isi fac un crez muzical din asta. Dar poti, totusi sa le faci la fel de bune pe toate? Asta, dupa cunostintele mele, este ceva mai greu. Numai ca niste tipi ca Threshold fac trebusoara asta sa para foarte la indemina. Nu-mi mai aduc aminte cum suna Clone la vremea lui, prin 98, eram prea orbit de Dream Theater ca sa pot considera ca mai exista si altfel de prog metal; dar de la Hypothetical incoace n-au schimbat mare lucru si nici nu m-a deranjat chestia asta. Deja Dead Reckoning e al patrulea album care perpetueaza aceasta obisnuinta, si nu numai ca nu ma deranjeaza nici acum, dar chiar mi se pare remarcabil. Intre granite vechi, gasesc mereu idei noi, fara sa se auto-plagieze, fara sa se auto-persifleze.

Au pastrat aceeasi atitudine relaxata fata de instrumente si compozitii, aceeasi naturalete a muzicii, care i-ar putea califica drept urmasii metalici ai celor de la Marillion. Nici nu stiu cit de buni instrumentisti sunt, nu tin sa o demonstreze si, de fapt, nici mie nu imi pasa, atita timp cit piesele curg frumos, fie ca se intind pe 4 sau 9 minute. Incintator de melodice, desi parca mai putin decit pe albumele predecentele, cine spune ca trebuie neaparat sa cinti pop ca sa cuceresti prin refrene? Nu de la prima ascultare - poate doar This Is Your Life sa aiba un petec de stofa de hit - pentru ca Dead Reckoning e aparent ceva mai neprietenos. Si nu pot spune ca e din vina growl-urilor lui Dan Swano, care il ingina pe Mac de citeva ori pe doua piese, ele nu fac in nici un caz albumul mai heavy, la fel cum nici cele citeva efecte pe voce si zgomote programate nu il fac mai electro. Sunt topite in acest amalgam armonios, care nu isi face probleme ca partitura de pian e prea simpla sau ca vine prea abrupt dupa un riff, pentru ca pur si simplu toate bucatile se aseaza singure si inspirate la locul lor. Dar, totusi, fara sa straluceasca, fara sa iti ia respiratia. O muzica discreta, care creste in timp, dar care la un moment dat se opreste, inainte sa devina geniala si sa-ti dea viata peste cap.

Daca ii stiti pe Threshold, inseamna ca deja va place Dead Reckoning, e Threshold, nimic mai putin, nimic in plus. Si daca nu ii stiti, ar cam fi momentul sa faceti cunostinta.

Klawz Nota: 9