NECROPHOBIC - Death to All

La implinirea a 20 de ani de existenta, Necrophobic dezlantuie Death to All, o colectie de piese care prevestesc o cariera indelungata, atat in playlisturile fanilor prezenti si viitori, cat si in setlistul showurilor ce vor urma. La acest raid macabru si-au adus sprijinul si unii invitati: chitara lui Nico Moosebeach (Entombed) poate fi auzita la incheierea pasajului final al piesei Death to All, intitulat %u2026 and Jesus Wept, in vreme ce Erik Danielsson si Alvaro Lillo de la Watain dau glas psalmodierilor lugubre de pe La Santissima Muerte. 

Schimbarea aniversara de prefix nu aduce si mari surprize muzicale necrophobice. Poate ca nici nu este cazul atata vreme cat Necrophobic se pare ca au s-au vandut diavolului in schimbul formulei secrete cu care reusesc sa dozeze albume tot mai aproape de o perfectiune de inspiratie, evident, malefica. Death to All continua in directia muzicala care a inceput sa prinda contururi inca de pe Nocturnal Silence, adica o fuziune thrash/death-black metal ce genereaza un flux constat de riffuri ce duhnesc a inversunare si melodii divin de demonice si apasatoare. Ceea ce nu inseamna ca Necrophobic bate pasul pe loc; pentru fanii Bloodhyms care au tolerat sau au gasit si Hrimthursum pe placul lor, Death to All va fi o surpriza placuta, in sensul ca piesele absorb elemente noi ce dau un plus de solemnitate si aerul batalios si mobilizator al unei album angajant, dar exploateaza mai putin decat pe Hrimthursum elementele atmosferice, sintetizand in acest fel doua momente de varf, dar diferite, din cariera suedezilor.

Ca si pana acum, compozitiile Necrophobic sunt structurate in jurul chitarelor (majoritatea compozitiilor ii apartin lui Ramstedt), secondate de interpretarea vocala a lui Sideg?rd intr-o forma ce-i permite sa exploateze la maxim instrumentul sau preferat, si anume %u201Dg?tlejul celor o mie de draci%u201D. De semnalat ca in 2008 Necrophobic au cooptat un nou basist in persoana lui Alex Friberg care, deocamdata, nu isi aduce contributia in vreun fel marcant pe acest album; cu toate acestea, scurtele momente la rampa ale basului promit mai mult.

Death to All nu contine piese in plus, nu contine artificii superflue, ci debordeaza de energie, iar tehnicismul si precizia compozitiilor, precum si momentele mid-pace dominate de melodii (ca de exemplu pasajul final al Revelation 666) nu atenueaza forta bruta specifica black-metalului. Tot ce-i pot reprosa acestui album este durata prea scurta: cele 8 piese curg atat de coerent si, in acelasi, timp, atat de distinct, incat dupa cele aproximativ 45 de minute ale albumului, vreau mai mult. Piese de tinut mine? Este destul de greu sa aleg, dupa cum spuneam, Death to All nu contine nimic de umplutura. Mentionez For Those Who Stayed Satanic (deja inclusa in setlistul Necrophobic), Revelation 666, Wings of Death si tripticul-titlu, Death to All pe care sper sa le auzim si live. Atat Revelation 666, cat si For Those Who Stayed Satanic pravalesc riffuri rapide si agresive, fiind ambele piese extrem de mobilizatoare. Wings of Death, la viteza mai redusa, iese in evidenta prin riffuri si melodii adictive pe care nu mi le pot inchipui decat pe fundalul unei zbantuieli ritualice a fanilor cu prilejul urmatorului concert Necrophobic. In fine Death to All ce isi desfasoara epic cele trei parti, experimentand mai mult dinamica si orchestratia, constituie un final bine ales, sintetizand Death to All si, in acelasi timp, lasand sa se inteleaga ca urmatorul album Necrophobic poate chiar mai mult de atat.

G.A.S. Nota: 9