DEGREE ABSOLUTE - Degree Absolute

Oricit o fi Sensory Records de respectabila printre casele de discuri americane cu gusturi alese, mie faptul ca Neil Kernon s-a ocupat de mixaj mi-a atras atentia asupra discului astuia. Pentru ca Degree Absolute apare de nicaieri in pleiada de trupe de prog cu nume indelung cautate ca Gordian Knot sau Spiral Architect, pastorite de amintitii Sensory. Deci ce merite au de-au fost dati pe mina lui Kernon, care a lucrat cu legende ca Nevermore si Queensryche?

In primul rind, e vorba de niste oameni cu carte, mastermind-ul Aaron Bell e fost profesor de muzica si basistul e proaspat absolvent de Berklee. Deci e clar pentru toata lumea, nu veti duce dorul demonstratiilor de tehnica individuala si de pasaje instrumentale calculate in complexitatea lor haotica. Ma rog, asta imi inchipui, pentru mine, majoritatea sunt sterile si plicticoase. Sunt insa si riffuri bune pe album, mai ales pe primele doua piese. Dar nici nu se aseaza bine shreddingul balansat, ca dom profesor il deturneaza in tot felul de cotituri instrumentale care mai de care mai sincopate si cu treceri mai intortocheate, incit la jumatatea piesei ai si uitat cum a inceput. Si cind vine la final iar rifful sa te ia de guler sa te mai scuture expeditiv, parca nici nu mai ai chef de el, ii zici «du-te ba de-aici ca nu mai am chef de tine». Ce vreau sa zic. Se vrea prea mult si deodata, se trage in prea multe directii in prea scurt timp, ceea ce poate duce la o senzatie de vertij si de respingere. Se trece de la Nevermore la Fates Warning prea repede si apoi sta prea mult si prea aproape de zona Symphony X. Se doreste sa se demonstreze ca exista valoare si virtuozitate si pentru asta se apeleaza la patru piese instrumentale si trei sferturi, si se scapa din vedere partea de melodie, de sentiment si de emotie, asa ca de la om la om. Liniile vocale nu sunt rele dar nici de neuitat, vocea nu e oribila dar nici impresionanta, nu reprezinta un liman spre care sa spere cei pierduti in labirintul instrumental arid de la mijlocul piesei. Ce sa mai zic de solouri. Or fi dificil de interpretat, dar sunt usor de uitat. Iar atunci cind incearca sa fie mai atmosferici devin in scurt timp plictisitori. Am mai spus deja plictisitor? Pai inseamna ca trebuie sa inchei.

Daca vreti o ora cu dom profesor in care sa va arate cu colegii lui de catedra ce tare e el pe chitara, ati nimerit unde trebuie. Daca vreti orice altceva, vedeti-va de treaba.

Klawz Nota: 7