DARKANE - Demonic Art

   Al cincilea album al suedezilor de la Darkane arata si mai mult indepartarea de sunetul gothenburg de la origini si dedicarea catre un thrash cu accente de core si cu (unele) refrene melodice. Pe de alta parte, e primul a trupei fara Andreas Sydow, de unde si curiozitatea majora a tuturor s-a indreptat spre prestatia noului frontman, Jens Broman.
   Si acesta nu dezamageste deloc, e versatil si divers si face bine atat urletul de thrash, growlul de death acolo unde mai apare si refrenul melodic, tot un pic tipat, nu foarte clean. Nu-i exceptional in nici unul dintre "domenii" dar le face suficient de bine pe fiecare astfel incat sa putem concluziona ca Darkane si-au gasit un vocalist pe masura. Unele momente de urlete mi se par un pic nereusite, poate un pic cam seci, si parca ar fi mers ceva growl acolo, dar totusi nu-s deranjante. Un plus pentru faptul ca refrenele mi se pare ca stau in picioare,
   Compozitional Demonic Art nu-i rau deloc, chiar daca la capitolul riff-uri de strofa nu-i neaparat cel mai original de pe planeta. Piesele sunt super inchegate, cu dinamica buna si destule solouri reusite. Am o oarecare insa ca acea combinatie de Strapping Young Lad cu Meshuggah de care vorbea lumea mai demult nu mai e chiar la ordinea zilei pentru Darkane. Cu toate astea insa, albumul mi se pare suficient de convingator, atat pentru fani cat si pentru alscultatori detasati.

(+): dinamica, productie, marea parte a pasajelor vocale, solouri.

(-): unele momente de voce, unele riff-uri de strofa,

Cynyc Nota: 8