ARCH ENEMY - Doomsday Machine

Doomsday Machine FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 22.08.2005
CASA DE DISCURI: Century Media
 
7.5
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.4
NOTEAZA ALBUM: 12 voturi

Top 2005: #100
Arch Enemy more
Componenta:
Angela Gossow - voce
Michael Amott - chitara
Chris Amott - chitara
Daniel Erlandsson - baterie
Sharlee D'Angelo - bas
TRACKLIST:

01. Enter the Machine02. Taking Back My Soul03. Nemesis04. My Apocalypse05. Carry the Cross06. I am Legend/Out for Blood07. Skeleton Dance08. Hybrids of Steel09. Mechanic God Creation10. Machtkampf11. Slaves of Yesterday

Sa vedeti ce pocinog am patit. Am zis ca fac rahatu' praf daca intru pe site-ul oficial al celor de la Arch Enemy. Ce am obtinut? Mi-am stricat ziua! In primul rand pentru ca in poza de la profil, sub lumina rece si stridenta a neoanelor care ma invaluie la minunatul loc de munca, Angelica Gossow seamana cu Shakira. As fi suportat chestia asta fara mari eforturi dar am dat un click in plus si aici a intervenit nenorocirea. Tipa asta, care pe album urla ca o fiara cu plamani mancati de tutun si de umezeala de subsol e vegetariana si mananca "everything that's fresh and healthy". Nu ca as avea ceva importiva vegan-ilor, domnie feri, dar chiar nu imi inchipuiam ca apucata asta cu bandaje murdare la incheieturi, par slinos si privire feroce ar avea vreo grija de propria persoana.

Ce se intampla pe Doomsday Machine e un paradox. Pe de o parte e un album mult prea bine pus la punct si inchegat pentru a-l putea da cat colo, pe raftul cu cd-uri pline de praf, iar pe de alta ii lipseste fix ce voiam eu cel mai tare sa-mi ofere.

Sa le luam pe rand: e de bine ca nemtoaica de dupa microfon e in forma de zile mari si nu da chifle deloc, ba chiar pe unele piese te baga in toti sperietii. Nu e de mirare, doar idolii ei sunt Bill Steer si David Vincent. Pe primul am impresia ca il si aud uneori in vocalizele blondinei. Nenea Michael Amott e si el foarte inspirat, parca ceva mai melodic si mai clasic decat de obicei, ba chiar uneori are niste derapaje surprinzatoare, dand-o cotita spre un sound heavy metal traditional. In rest, multe ruperi de ritm interesante, destule portiuni de clean guitar, totul interpretat cu o usurinta aproape de neinteles pentru profani ca mine. Sectia ritmica este la inaltime si ofera la pachet multa toba sparta, pedala dubla cat incape si un bas greu, bine individualizat si extrem de teapan. Daca tot ce am mentionat mai sus poate fi sintetizat prin sintagmele melodic death metal, Swedish death metal sau mai stiu eu prin ce alte formulari de mai mare dragul, asta nu pot sa va precizez. Nu azi si nu eu. Si nici nu cred ca e prea important pana la urma.

Va ziceam ca e si ceva care nu imi place la Doomsday Machine. Ba chiar ma calca pe bascheti destul de serios. E un album cautat. Prea cautat. Mult prea cautat chiar. Bibilit pana la manie, aranjat pana in cele mai fine detalii, dozat la maxim, nu cumva sa scape ceva pe langa contur. Unde e energia debordanta de pe Anthems of Rebellion? Unde e stropul de nebunie picurat in fiecare piesa din trecut? Unde sunt izbucnirile neasteptate si cand s-au uscat suvoaiele de adrenalina degajate de fiecare nota muzicala? Concluzia mea, amara dealtfel, este ca avem de-a face cu un album prea conformist pentru Arch Enemy. Corect cat sa prinda la aproape oricine, asezat incat sa nu zgarie urechiusele celor mai roz in obraji, heavy cat sa nu dea prilej celor mai trv sa faca gat ca e disco.

Mai fac o singura mentiune inainte sa va parasesc: sunt nevoit sa dau cea mai nasoala nota cu putinta. Si pentru mine si pentru ei. Nasoala pentru ca nu e nici 10 si nu e nici 5.


Sake more Nota: 7


Omorati muschetarii!

Arch Enemy incepe sa se asemene din ce in ce mai mult cu - hai sa zicem - un fel de Nightwish al death metalului. Adica o productie beton, o muzica cantata ceas, instrumentisti de categorie grea (aici s-au pierdut un pic asemanarile) dar fara stralucire. Sper totusi sa nu ajunga pana acolo unde sa-mi cante ca-si doresc un inger si sa-mi arate in clip draci si dragoni cibernetici sau ce mama dracu erau aia din clip. Parca ghicindu-mi parerea nea Mike&Co au bagat Nemesis, piesa ce nu ar fi rea…. daca nu ar avea versuri! "One for all/ All for one/ We are strong/We are one." Sincer, nu mai support cliseul asta si ma apuca toti nervii cand il aud. Mai da-i dreacu de muschetari. Pentru versurile astea le-as da nota 1 (unu). I-as lasa repetenti vreo cativa ani!

Spre norocul meu dupa Nemesis a urmat My Apocalyse, o piesa ce mi-a clatit oleaca urechile dupa refrenul cu muschetari. Piesa asta se apropie foarte mult de precedentul album si poate de aia imi si place asa mult.

Linistindu-ma in ceea ce privesc versurile, astea sunt cu astea defilam, pot spune ca vocea Angelei in schimb e la fel de scary si suparata, fara complicatii inutile.

Anul aceasta parca a devenit o moda cu albume ce mustesc de solouri de chitara si in general de chitara… vezi Nevermore cel mai elocvent exemplu. La fel se intampla si aici pentru ca fratii Ammot o tin tot albumul ori in solouri demente ori in armonii. Pe anumite bucati Mr. Mike Ammot tradeaza faptul ca tot el este si in Spiritual Beggars.

Sunt curios cam cum se va vinde acest album daca Anthems of Rebellion a fost cel mai bine vandut produs din istoria Century Media.

In final, ia sa fac o medie: 10 pentru productie, 2 pentru versuri, 10 pentru executie, 6 pentru inspiratie ne da exact 7 (sapte). Si dat fiind ca tanti Angela e destul de inspaimantatoare si ii cunosc de ceva vreme le dau 8.


JohnBlack more Nota: 8


Posted at 13:07 |  22 Ianuarie 2006  | 3 Comentarii  | 5397 Vizualizari

Comenteaza la: Doomsday Machine

  • nu se ridica in nici un caz la nivelul lui Anthems of Rebellion.in afara de 2-3 piscuri printre care si Nemesis albumul e mediocru.

    1. Posted by Tyberius | 08 Noiembrie 2006 01:19
  • Dat fiind ca acum nu prea ii mai cunosc asa de bine e safe sa le dau un 6.

    2. Posted by JohnBlack | 08 Noiembrie 2006 04:07
  • sunt fan al trupei din momentul in care am descoperit-o pe gossow...da o nota de exotism deathului de azi, fara a fi doar o simpla piesa de marketing. Vocea ei s-a cizelat q timpul si a ajuns la maximum potentialului.Cat despre album pot sa spun k e unul de nota 8...nu ajunge anthems-ul dar melodiile mz apocalypse si mechanic god creation sunt capodopere ale genului. Unde mai pui ca trupa suna ceas live!!! Dar uneori soarta albumelor foarte mediatizate e aceea de a nu se ridica la nivelul asteptarilor...v

    3. Posted by andrei | 25 Decembrie 2006 22:34
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Nesfârșite

Trupa: E-an-na
Aparitie: 19.07.2019
Casa de discuri: Souns Age Productions
 - Nesfârșite
TRACKLIST
01. Viu02. Aer03. Fiecare gest al nostru04. Epitaf05. Pielea06. Pânda07. Frica08. Zadar09. Izbânda si a râvni10. Apele înghetate11. iO.ta12. În frânt13. Mashiara

Apopheny of Life

Trupa: Saddayah
Aparitie: 07.09.2018
Casa de discuri: Loud Rage Music
 - Apopheny of Life
TRACKLIST
1. Apopheny of Life2. Fire Above, Frost Below3. Mouth of the Abyss4. 85. King's Will6. The Darkest Recess of the Human Mind7. Born in Singularity8. Carving in the Stone Flesh of God

Tigers of the Night

Trupa: Crusader
Aparitie: 01.10.2019
Casa de discuri:
 - Tigers of the Night
TRACKLIST
1. Into the Night2. Rise Up3. Lovin' You4. Scream Out Loud5. Realm of Dreams6. Tigers of the Night

The End

Trupa: Katara
Aparitie: 04.01.2019
Casa de discuri: Taboo Music Production
 - The End
TRACKLIST
1. Devouring Souls2. Inner Scar3. Blestem4. The End5. Whitin6. Illusions of Life7. The Crow8. Revenge9. Entombed Toughts

Meteahna timpurilor

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 10.09.2019
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Meteahna timpurilor
TRACKLIST
1. De dincolo de munte2. Puhoaielor3. Mistuind4. Bradul cerbului5. Jale6. Dor austru7. În timp vernal8. Jabracie

Letchology

Trupa: Dirty Shirt
Aparitie: 08.03.2019
Casa de discuri: Apathia Records
 - Letchology
TRACKLIST
1.Latcho Drom2.Palinca3.Put it on4.Fake5.Nem Loptam6.Hora Lenta7.Killing Spree8.Nice Song9.Starea Natiei