TRIBULATION - Down Below

Nu au trecut decât câteva săptămâni din 2018 și iată că a apărut deja un candidat la topul anului. Tribulation este o trupă suedeză care a debutat cu un E.P și un album de death metal clasic cu accente de trash și melodeath, The Horror (2009) iar apoi a aluncat treptat spre genul gothic. Nu este însă vorba de gothicul edulcorat de genul Within Temptation sau Evanescence ci de un gothic mai întunecat, care seamănă mai mult cu Cradle of Filth. Trupa a fost remarcată de critici mai ales după lansarea celui de-al treilea album  The Children of the Night (2015) care a fost plasat în topul 10 a mai multor site-uri și reviste de specialitate.
Down Below se menține la același nivel al calității ca și albumul precedent. Acest lucru se datorează și faptului că trupa s-a înscris în rândul celor care și-au dat seama că, în cazul muzicii, cantitatea nu este echivalentă cu calitatea și au scos un album de doar 47 de minute. Însă nici una dintre cele nouă piese nu este slabă și fiecare are personalitatea sa. Riff-urile și temele de pe album nu se repetă și nici nu seamănă cu ceea ce au produs alte trupe. Tribulation nu revoluționează genul și nici nu creează ceva deosebit de original însă, cu toate acestea, reușește să valorifice atuurile gothicului contemporan și evită clișeele. Versurile trimit la zonele subterane, populate de spirite malefice sau poate de demoni care influențează negativ viețile celor de la suprafață, însă nimic nu e spus direct ci doar prin intermediul unor aluzii și metafore obscure. Riff-urile și temele cântecelor sunt melodice și rămân în memorie. Vocalistul recurge la growling, dar nu mai întâlnim blast beat-ul de pe primele două albume și nici ritmurile de death metal, însă înfluența acestui stil și a black-metal-ului se simte subtil din când în când. Atmosfera e întunecată, dar nu depresivă. Pe unele piese intervine și sintetizatorul, care contribuie la atmosfera supranaturală, menținându-se însă în planul al doilea. Solourile de chitară sunt originale iar tobele completează impecabil fiecare linie sonoră. Fiecare melodie are dimensiunea perfectă și niciodată nu ai senzația că a fost lungită fără rost. Albumul este accesibil însă rezistă la ascultări repetate datorită faptului că Tribulation nu recurge la clișeele genului. Datorită calității muzicii de pe acest album Tribulation demonstrează că este o trupă matură care poate să se impună pe scena obosită a gothic metal-ului actual și încă mai are multe de spus.
 

Arthur Nota: 9