CRADLE OF FILTH - Dusk And Her Embrace

Anul 1996 a reprezentat un moment de referinta atat pentru trupa engleza cat si pentru black metal in general. Tot ce pana atunci fusese brutal, murdar si fara mari veleitati tehnice avea sa emearga catre un stil de sinteza, in care influente din alte arii muzicale aveau sa isi gaseasca un loc extrem de important.

Transferati de la Cacophonous Records la Music For Nations, un monstru al industriei muzicale, cei 6 trupeti au scos pe piata un produs mult mai tehnic si elaborat, in care vocalizele demente ale lui Dani, penduland cu usurinta intre scream si growl, au fost completate de o muzica cu clare influente gotice si chiar si simfonice.

Era momentul in care Cradle of Filth avea sa erupa in mainstream si sa fie denumita de foarte multi cea mai importanta formatie de black metal din lume. Aici avea sa se nasca o mare schisma intre ascultatori, o mare parte dintre acestia considerand ca trupa nu mai e "true", ca nu mai e underground, ca are clape si voci feminine, ca "si-a vandut sufletul caselor de discuri sioniste."

De partea cealalta se situeaza un numar la fel de mare de indivizi, ceva mai deschisi la minte poate, care dincolo de etichetari gratuite au stiut sa vada adevarata valoare a muzicii celor de la Cradle of Filth.

Pe Dusk and Her Embrace s-a pastrat tendinta de a folosi o imagine gotica, dark si lasciva, totul fiind ajutat de textele lui Dani, adevarate poeme simboliste si pline de decadenta, in care subiectele preponderente sunt vampirismul, noaptea, cimitirele, orgiile bahice. Este un univers controversat si multa lume s-a intrebat daca nu cumva totul este doar o excelenta strategie de marketing cu un target foarte bine ales. Atat timp cat muzica aflata in spatele conceptului este una solida, gandita si bine pusa la punct, faptul ca Cradle of Filth isi vinde produsele nu mi se pare deloc o chestie nociva, ba chiar dimpotriva.

Despre muzicieni ar fi de spus doar ca au abilitati de invidiat, cele mai bune exemple fiind claparul Damien Gregory, care are studii de muzica clasica si cateva produse solo non-metal, si bateristul Nick Barker, care cu tot aspectul sau impunator este rapid si precis ca un robot. Dani Filth, de asemenea, este un pitic posedat cu plamani de otel, capabil sa isi etaleze vocea in 3 sau chiar 4 moduri diferite, uneori chiar in interiorul aceleiasi piese.

Inchei recenzia acestui produs fara a ma opri la fiecare piesa in parte, pentru ca importanta sa sta in ceea ce a insemnat ca tot unitar in evolutia unuia dintre cele mai importante subgenuri ale metalului mondial, black metal-ul, si anume deschiderea de noi perspective, de noi modalitati de exprimare in cadrul a ceea ce parea un stil condamnat iremediabil la plafonare.

Sake Nota: 9