ANGELUS APATRIDA - Evil Unleashed

Thrash-ul spaniol e o contradictie in termeni, la fel ca o corrida japoneza sau o autostrada romaneasca. Cu mici exceptii, spaniolii, preocupati de siesta lor lunga cat o zi de munca in alte tari, s-au bucurat mai degraba de acordurile batranului Iglesias (ca de-ale tanarului nici Anna Kournikova nu cred ca a fost prea incantata) decat de-ale unor trupe autohtone de metal. In afara de Heroes Del Silencio si mai putin cunoscutii Dark Moor sau Tierra Santa nu tin minte vreo trupa spaniola de metal.  Si nici nu cred ca vreau, probabil cu exceptia baietilor de fata. Angelus Apatrida sunt 3 tinerei de doar 23 de ani plus un basist cam deodata cu mine, care probabil a vazut la fata locului celebrul concert din Barcelona, cu Sepultura in formula de aur.
De aici probabil si primele influente. Cum nu suntem in nordicele Suedia sau Finlanda, unde pe la 18 ani esti pe coperta Metal Hammer sau mori, in insorita Spanie merge si cu debutul intr-o compilatie de metal produsa in Lituania. Deh, unora de aici din Romania fost temperata le-ar conveni asta de minune, doar doar prind un tren.
In acest Evil Unleashed (mai bland decat ar sugera-o titlul) avem Sepultura, Megadeth (pe care ii regasiti constant in preferintele tinerilor), Exodus sau Annihilator cantat in engleza cu patos latin si cu productie relativ suedeza. Idei mai putine, dar pentru o trupa dintr-o tara fara traditie, nu poti sa te superi pentru ei. E ca si cum te-ai supara pe nationala spaniola de schi fond. Mai mult, interpretarea e chiar buna, pe alocuri chiar excelenta. Si daca n-au inovat thrash-ul (alta contradicite in termeni) baietii astia reusesc sa fie foarte balansati si catchy. E genul de album care prinde. Bun de pus in rockoteca, cand lumea oricum nu mai deosebeste piesele si orice e bun de headbanging.
E clar, oamenii promit. Ar mai avea de lucru, mai ales ca vocea si solourile au potential de unde sa creasca, dar au si timp. As trimite niste capsunari in Spania la schimb cu baietii astia.

Cynyc Nota: 7