EXODUS - Exhibit B: The Human Condition

Luati o bere, luati loc pe un fotoliu din jur si relaxati-va in timp ce ascultati inceputul primei piese  de pe album (The Ballad of Leonard and Charles), deoarece incepe cu o secventa linistitoare, atmosferica, de chitara acustica. Apoi striviti cutia de bere, desfaceti-va parul din coada, dati la o parte mobila si pregatiti-va pentru restul albumului, piesa continuand cu un intro epic de thrash, tipic pentru Exodus post-2000, apoi o dezlantuire thrash metal de proportii. Tin sa precizez ca cel mai recent solist al trupei, Rob Dukes, aduce un sunet diferit trupei, care nu prea seamana cu ce au facut Exodus alaturi de Zetro sau de Paul Baloff, asadar, care nu prea mai suna a Exodus, asa cum ii stiam toti pana la Tempo of the Damned. Daca, insa, v-ati obisnuit deja cu stilul muzical si vocal de pe Shovel-Headed Kill Machine si The Atrocity Exhibition, Exhibit A, cam stiti la ce sa va asteptati de la Exhibit B; este, practic, o continuare a albumului precedent (cum sugereaza si denumirea), Rob Dukes mentine abordarea vocala de deathrash, un timbru situat undeva intre Steve Reynolds (Demolition Hammer), Darren Travis (Sadus), putin Mille Petrozza (Kreator) si, foarte vag, Steve „Zetro” Souza (fostul vocalist Exodus).

Exodus au beneficiat de productia lui Andy Sneap (de la Sabbat, cunoscut pentru colaborarea sa cu trupe precum Opeth, Nevermore, Megadeth, Arch Enemy, etc.) asa ca totul se aude beton, un sunet atat de puternic incat poate sa sparga betonul mai sus-mentionat, insa asta se datoreaza, bineinteles, in cea mai mare parte, instrumentistilor din trupa. Daca Rob Dukes aduce un groove de metal modern, Gary Holt si Tom Hunting sunt membri fondatori si mentin bazele acestei masinarii sonore de distrugere a auzului. Pe cat de taios si dur este Gary la chitara, pe atat de precis si violent este Tom Hunting la tobe, dupa parerea mea, un baterist destul de subestimat in aria thrash metal. Iar daca nu era destul ca Gary Holt sa conduca sectiunea chitara, Lee Altus cu siguranta completeaza formula aceasta prin virtuozitatea degetelor sale; nu e de mirare, avand in vedere ca acesta e membru fondator al trupei Heathen, o alta comoara a thrash-ului melodic si old-school.

Este un album foarte echilibrat, in care avem parte si de brutalitatea tipica Exodus (prezenta in mai toate cantecele de pe album) dar si melodiile/armoniile oferite de Lee Altus pe piese precum Downfall si A Perpetual State of Indifference. Nici Jack Gibson nu dezamageste prin prestatia sa bassistica si, ca bonus, avem parte de un solo de la Brendan Smalls (creatorul si muzicianul in spatele desenului animat Metalocalypse) si de voci aditionale de la un Peter Tagtgren (Hypocrisy, Pain) pe piesa The Sun Is My Destroyer.

Acest album nu va dezamagi pe fanii old-school Exodus... foarte mult, iar celor adepti ai sonoritatilor neo-thrash le va face pielea de gaina. Pot spune ca este o surpriza placuta chiar si pentru un sceptic al modului in care e prestat thrash-ul in ziua de astazi

Matei T. Nota: 8