TRAIL OF TEARS - Existentia

Trail of Tears, Sirenia si Tristania isi disputa de ceva vreme suprematia pe teritoriul goticului norvegian. Intamplator sau nu, toate cele 3 trupe sunt pe punctul de a lansa albume noi la inceputul anului viitor. Totusi, Trail of Tears se distanteaza cumva de celelalte printr-o abordare diferita a goticului, mai putin melodioasa si destul de alambicata.

Existentia apare insa sub auspicii dintre cele mai nefavorabile pentru trupa, aflata pe punctul de a se desfiinta, dupa ce cea mai mare parte dintre membri sai au parasit grupul din cauza unor probleme survenite intr-un turneu desfasurat recent in Mexic. Astfel, daca viitorul trupei este ascuns in ceata, cu un Ronny Thorsen care se ambitioneaza sa nu abandoneze, cautand noi membri, ramane sa vedem despre ce este vorba pe Existentia, album care risca sa devina cantecul de lebada al norvegienilor. Deceptive Mirrors traseaza din primele minute coordonatele pe care se inscrie albumul: un gotic metal complex, agresiv si intens.
Elementul care diferentiaza Trail of Tears de alte trupe similare este atentia deosebita acordata segmentului vocal, albumul fiind marcat de contrastul excelent dintre cele doua voci masculine, pe de o parte vocalizele extreme,  growl-ul lui Ronny Thorsen si de cealalta parte Kjetil Nordhus (cunoscut de la Green Carnation), care reuseste pe acest album o performanta vocala remarcabila. Cei doi sunt bine completati de invitata Emmanuelle Zoldan, a carei voce placuta imbogateste sound-ul pieselor.

Din punct de vedere instrumental albumul nu tine cont de granitele unui singur gen muzical si de data aceasta eticheta dark gotic metal, pusa de casa de discuri constituie o definitie corecta pentru Existentia. Clapele sunt omniprezente si dau adesea o nota simfonica ansamblului, in timp ce riff-urile de chitara sunt sustinute de o sectie ritmica, cu un bas proeminent si un baterist care nu se sfieste sa foloseasca pedala dubla.

Desi nu este in intregime un demers novator, efortul norvegienilor de a evita cliseele genului este rasplatit de un album care puncteaza destul de bine la capitolul orginalitate.  Ca si Free fall into fear, Existentia nu este un disc facil, construit exclusiv pe reteta clasica cu refren catchy, ci un album cu multe momente interesante, imprevizibile, cu ruperi de ritm sau constructii bizare (The Closing Walls, Poisonous Tongues)
Productia albumului, care poarta semnatura lui Terje Refnes (Tristania, Sirenia), pune foarte bine in evidenta toate elementele prezente pe Existentia si are ca rezultat un sound dinamic, plin de energie. Ar fi pacat ca trupa sa dispara tocmai acum, cand parea pe calea cea buna in a-si gasi propria identitate.

Dragos P. Nota: 8