3 INCHES OF BLOOD - Fire up the Blades

Cuvantul de ordine: nostim. Dupa ce am vazut numele trupei si al albumului, dublate de coperta, mi-am zis: well, this gotta be fun. Si ca sa vezi, am avut dreptate. Albumul e suficient de nostim ca sa se ridice deasupra limitei ridicolului in care l-am plasat la prima vedere. E nostim pentru ca se vede ca e facut macar pe jumatate din amuzament, e nostim pentru ca iti da o stare de buna dispozitie si e nostim in sensul negativ din cauza exagerarilor a la Manowar. Ca sa nu creez confuzii, Fire Up the Blades e heavy metal pur-sange, cam cum se facea in anii ’80-’90 (muzica si versuri), asezonat cu cateva faze moderne. Daca va asteptati la ceva profund, sau original, sau macar serios, ati gresit albumul. Dar daca faceti un chef mai metal, cu voie-buna si headbanging, eventual si ceva karaoke, este exact ce cautati. Emblema sa distincta este duo-ul vocal intre Cam Pipes (registrul inalt, uneori parand ca mai inalt decat poate duce) si Jamie Hooper (registrul grav, ceva mai putin reliefat, dar reusind si el sa devina pe alocuri enervant) – care, in ciuda neajunsurilor celor doua parti, impreuna nu suna chiar rau; desigur, intr-un mod nostim. Muzica (si ritmul) e cam aceeasi de la un cap la altul, totusi trebuie sa amintesc perechea intro-outro Through The Horned Gate – Rejoice In The Fires Of Man's Demise (care se ridica deasupra restului compozitiilor), si cateva piese care mi-au atras atentia: Trial of Champions, Forest King, Black Spire; nu sunt geniale, dar destul de bine alcatuite si slefuite cat sa se remarce.

(+) ca sa nu uit, in primul rand: nostim; e un nice-to-have pentru orice fan heavy metal, pentru ca nu suna rau si degaja energie molipsitoare
(-) deficitar la capitolul inspiratie (originalitate e mult prea mult spus) si diversitate

Mad Nota: 8