CADAVRUL - Forensic Nightmares

Cadavrul a venit tocmai de la Constanta si s-a oprit la Departamentul PR. Colega Nebelhexa nu s-a putut intelege cu el asa ca l-a luat frumusel si mi l-a pus mie in brate. Nu te intilnesti in fiecare zi cu un cadavru, asa ca l-am intors pe fata si l-am intors pe dos, m-am uitat inauntru, am bagat mina, l-am si ascultat putin, cit sa-mi astimpar un pic curiozitatea. Apoi l-am pus in geanta si l-am tinut acolo toata ziua, bine ca nu l-a vazut nimeni. Si apoi am plecat cu el acasa ca sa-l disec in liniste. Am plecat cu Cadavrul in geanta, man. Nu se sperie nimeni!? Aha, deci v-ati prins ca e vorba de un disc cu trupa Cadavrul din Constanta. Primul lor disc, mai precis, EPul Forensic Nightmares. Si eu care credeam ca o sa va sperii... Ma rog, sa continuam.

Cadavrul vine livrat la plic, dar ce plic! Unul care beneficiaza de conditii grafice deosebite, marca Twilight13Media, si care ne ofera posibilitatea sa privim intr-o incapere singerie si slab iluminata, unde un individ in craniul gol este adincit in lectura unei carticele. Pe masa din fata lui si pe peretele din spatele lui, topoare de toate marimile la discretie si chiar si un ciocanel (vorba cintecului Pure Lust: "Instruments to play, to torture") Deasupra lui, e imprastiat logo-ul trupei alcatuit din viscere, membre si parca am vazut si un organ, toate rosii si torsionate cu mestesug. Discul este serigrafiat, linga el avem versurile si componenta, un promo in toata regula de ti-e mai mare dragul sa-l asculti.

Muzical, Cadavrul sta cel putin tot la fel de bine pe picioare. EPul e surprinzator de bine produs si inregistrat, cu atit mai mult cu cit Cadavrul s-a descurcat singur cu treaba asta. Sunetul e foarte bun, se aude foarte clar fiecare instrument. Personal, toba mi se pare uneori cam infundata si nici cu vocea nu prea ma impac, dar nu se impiedica el Cadavrul de atita lucru. Mother-fu-ckerzz!!! este salutul cu care sunt intimpinati ascultatorii la inceputul discului, dupa care se da drumul la avalansa de riffuri abrazive si rugoase cum sade bine death metalului cu fantezii morbide. Care nu sunt toate ultra-rapide, asa cum ar lasa sa se banuiasca minutajul restrins al pieselor, ci alterneaza viteza cu balansul, mentinind agresivitatea in prim plan. Mai mult death si mai putin grind. Doua minute jumate de piesa, dar doua minute intense, numai bune sa te scoale in picioare la headbanging, si cu sufieciente schimbari de ritm incit sa tina monotonia departe. Scurt si direct, fara solouri, introspectii sau alte inflorituri, dar in acelasi timp variat si mai ales tras inainte de riffuri inspirate, ma refer aici in special la cele din Soul in a Coffin si The Masked Killer. Poezia Cadavrului se bazeaza pe imagistica sa vie si zvicninda de un portocaliu si de un rosu deschis larg si rasucit pe toate partile de instrumente si simfonii de cutite, sau pe diverse stari, si de putrefactie, dar nu numai. De exemplu, ultima piesa descrie tensiunea controlata prin care trece un tip care sta dupa colt cu un topor mare in mina; tipul clacheaza si isi pierde calmul glacial si stapinirea de sine, cedind entuziasmului coplesitor, in momentul in care sare singele.

Intilnirea cu Cadavrul a fost neasteptat de placuta si va recomand sa va apropiati de el chiar daca nu ascultati de obicei death metal, mai ales ca nu va cere decit unsprezece minute sa va spuna povestea lui. S-ar prea putea ca dupa aia sa-l puneti sa v-o mai spuna o data.

Klawz Nota: 8