CREAM - Fresh Cream

Vad de ceva vreme tot felul de trupe tinere ce o cotesc spre psychedelic rock. Unele-s mai pe bune, altele pur si simplu canta fortat, doar - doar or avea loc in acest subgen. Unele mai cool, altele mai plate, unele care arata ca si cum ar reinventa roata, altele care chiar o fac intr-o oarecare masura, iar altele care doar vor sa cante precum eroii lor muzicali, mai batrani ori mai tinerei. In toata forfota asta am zis ca ar fi bine sa scriu cateva vorbe despre albumul de debut al grupului britanic Cream. 
Da, stiu, nu-i metal. Asta e. E insa, in umila mea opinie, unul dintre cele mai importante discuri blues rock/psychedelic din toate timpurile si tot odata poate cel mai valabil disc lansat de catre un super grup inainte de a fi super grup. O treaba care sincer sa fiu mi se pare greu de egalat. De obicei, unii dintre muzicien,i dupa ce au obtinut un anume statut ca urmare a unor discuri tari de tot, zic sa o puna de un proiect cu alti colegi de breasla la fel de inzestrati. Doar ca de cele mai multe ori, fie din cauza ego-urilor, fie ca urmare a unei delasari de genul: "Las' ca vinde numele ca astia oricum cumpara orice.", reusesc sa obtina efectul invers scontat. Pe de alta parte, mai sunt si muzicieni precum Henry Rollins care isi zic ca nu mai pot aduce nimic nou genului si se decid sa se opreasca, insa nu de spre ei este vorba in aceste randuri. Insa in ceea ce priveste super grupurile zic ca exista si exceptii precum Them Crooked Vultures de exemplu care chiar reusesc sa functioneze bine impreuna.
Revenind la Cream si la al lor disc de debut - Fresh Cream, nu voi incepe sa disc piesa cu piesa, sunt deja o groaza de alte texte in care s-a facut deja treaba asta. Insa asa cum ii spune numele, discul suna proaspat daca-l raportezi anului de glorie 1966, iar daca-l privesti prin ochii vremurilor noastre, acum la 48 de ani distanta de perioada lansarii, este un disc valabil. Saracul Jack Bruce s-o fi prapadit in data de 25 octombrie 2014 la varsta de doar 71, dar contributia pe care a adus-o muzicii rock va ramane pentru totdeauna. Sincer sa fiu imi este greu sa-mi imaginez cum ar fi sunat Cream cu o alta voce decat cea a lui Jack Bruce. Voua nu? E cam aceeasi treaba ca si cum ai incerca sa faci un exercitiu de memorie si sa-l inlocuiesti pe Jim Morrison in the Doors cu o alta voce, pur si simplu nu ar merge.  Tobosarul Ginger Baker nu cred ca are nici el nevoie de nici o prezentare. In afara de Cream si lunga cariera solo, a mai batut si pe vreo trei discuri pentru Fela Kuti, dar si pe o jumatate de album in 1984 alaturi de Hawkwind. Eric Clapton. De Eric Clapton ce mai poti spune? E precum Metallica. Il stiu si ascultatorii de muzica, dar si cei care nu fac diferenta intre ce canta el si ce canta Metallica.
Poate ca trupa a "ars" prea repede, insa cele patru discuri pe care le-a lansat: Fresh Cream (1966), Disraeli Gears (1967), Wheels of Fire (1968), Goodbye (1969), zic ca ar fi pacat daca ar fi trecute cu vederea de muzicienii ce vor sa abordeze sonoritati psychedelice, doar - doar or reusi sa se ridice macar la acelasi nivel pentru a ne produce noua, muritorilor de rand o emotie care sa ne faca sa zicem: "Da dom'le! Astia chiar stiu sa cante!". Nu zic acum ca daca nu canti fix precum Cream, nu poti canta blues/psychedelic rock, zic doar ca-i un nume de referinta care s-ar putea sa-ti zica ceva si sa te ajute intr-un fel daca vrei sa te apuci sa canti asa ceva. In incheiere, despre Fresh Cream pot zice ca este un clasic in viata pentru ca muzica este nemuritoare.

H. Nota: 9