MASSACRE - From Beyond

In 1991, cand lumea normala la cap avea preocupari precum caderea Cortinei de fier, Zidul Berlinului, destramarea trupei Queen, primul razbel din Golf, baietii de la Massacre au pus-o de mamaliga cu un album cum rar ti-e dat sa (mai) auzi. Ce mai tura-vura, un album de death metal americanesc fara compromisuri, fara mila fata de latura ta sensibila; o bata in cap pentru orice neinitiat in metalul dur.

Albumul iti bate ciocanelul pe nicovala urechii interne in mod compact, nu exista varfuri si piese nasoale, vin toate ca pe banda rulanta de la uzina lu’ nen’tu Ford, fara insa a fi liniar si plicticos. Dawn of Eternity incepe cu un suier de viscol si o gadilare de chitare in acorduri grave, ca sa iti creasca suspansu’. Dupa aia, domnu’ Bill Andrews incepe sa bata la tobe mai strasnic decat toaca ceapa maestrul bucatar; pe la jumatate, piesa intra pe tempo mediu, cat sa iti tragi sufletul, iar apoi pe finis, iar nauceala. Cam pe acelasi calapod sunt faurite toate piesele, cvartetul zburda pe grifuri si urla ca pe tarlaua lui tatane-sau.

Pe la jumatatea albumului, belea! Clapa, sa moara dujmanii mei! Dar numai un mic intro al piesei Chamber of Ages, ca apoi amerikanski Caterpillar tureaza iar si nimicirea fonica revine la cotele pe care le mai gasim si prin alte inginerii metalice ale vremii, mestesuguri ale unor Nocturnus, Cancer, Morbid Angel, chiar Sodom nitelus (pe Agent Orange). Nici pedagogul de scoala noua, alde Slayer, nu e strain de unele influente ale albumului. Hai si Celtic Frost.

Defeat Remains este o piesa mai „melodioasa”, adicatelea are un riff mai saltaret, asa, ca la sarba romaneasca (sau poate ca la romaneasca sarba). O adevarata bula papala de oxigen, dupa atata viteza. Pe la sfarsit insa…. Back in the saddle.

In urmatoarea, Succubus (parca erau si la noi niste bomboane gumate, „Sugcubus” ceva, a?), domnul Kam Lee (are nume parca mai asiatic decat Bruce Lee) urla taman ca vocalistii de black, insa acrobatia vocala se muleaza perfect pe piesa (pe album in genere, nu doar pe piesa asta). Ceva putin straniu, adicatelea: death american cu voce spre black norvegian? Da, la vremea aia muzicantii puteau multe si maiestrite. Mai rabdam o piesa, cu urechile ferfenita, iar cvartetul de coarde, bete, pene, efecte si distort-uri, microfoane si pedale ne ofera si bomboana de pe tort – pardon, voiam sa zic cireasa de pe coliva: un cover version dupa Death, Corpsegrinder, odihneasca-se Chuck in tihna. Trupa de care, altminteri, cei patru flacai nu erau tocmai straini, ba din contra.

Coperta as zice ca este inspirata dintr-un film horror de generatie cincizecista (imperialiste, nu de alea documentare cu Ana Pauker), „Creature from the Black Lagoon”, daca nu cumva si unele idei de prin textele cantecelor. Nu bag mana in foc, insa. Mai trebuie spus ca albumul a fost reeditat, incluzand un EP de-al lor, Inhuman Condition si un cover dupa Venom. Personal insa, prefer albumele in varianta lor initiala.

Ca sa nu mai lungesc vorba, ca poate mai aveti treaba pe la lectii, prietena sau teasc – From Beyond este un must (sic!) have,  cel putin pentru deatheri. Un album pentru gentilomi (dar putem sa ni-l procuram si noi), in sensul ca uneori la cativa ani, il scoti din raft, iti aprinzi pipa, si te pui in balansoar, il asculti, iti zici un nostalgic „e-heee…” si apoi il pui la loc. Dar cu chica ciufulita.

Cristake Nota: 9.5