APOCALIPS - Gate to Infinity

Doom/deathul e un curent care s-a bucurat de un succes constant pe scena metalica romaneasca si, mult timp, toata lumea s-a multumit cu folosirea tiparelor consacrate. Cind au scos primul disc in 2002, ApocalipS nu cintau doom/death, dar astazi ei vin cu albumul Gate to Infinity sa puna umarul la emanciparea acestui gen metalic pe scena autohtona.

Fiind doar sase piese, poate va ginditi ca-s lungi. Aveti dreptate, trei dintre ele au mai mult de 7 minute, restul cam 6 minute, dar nu sunt toate lente si nici toate monotone, pentru ca ApocalipS interpreteaza un doom/death competent si dinamic, modernizat prin altoirea cu influente bine integrate din alte genuri (black, thrash, black ambient) si diversificat printr-o alternanta de voci clare/agresive (sunt si doi invitati-vocalisti) si solouri de chitara interesante (mi-au amintit de Jeff Loomis si James Murphy). Structura solida a pieselor este sprijinta si de abilitatea trupetilor de a le impregna o atmosfera care sa transmita o stare, de cele mai multe ori, inrudita cu melancolia. Pe alocuri, temele versurilor in romana si pronuntia ardeleneasca (cu e-urile rotunjite) dau muzicii o binevenita culoare locala, care aminteste de Celelalte Cuvinte (mai ales pe Strigat de durere, al care refren trimite la Boala de ginduri).

Din cele sase piese, Gate to Infinity este clar cea mai reusita de pe disc si una dintre cele mai bune piese romanesti de metal pe care le-am auzit. In afara de Katharsis, pe care o gasesc cam banala, toate celelalte au cite ceva cu care mentin atentia, rezultatul fiind un disc ce merita ascultat nu numai pentru incearca sa faca altceva, ci si pentru ca, intr-o oarecare masura, chiar reuseste.

Klawz Nota: 8