SEAR BLISS - Glory and Perdition

Una dintre cele mai cunoscute trupe din Ungaria, Sear Bliss , are in spate aproape 10 ani de existenta, sase albume si cateva schimbari de componenta, toate gravitand in jurul acelorasi personaje: András Nagy si Csaba Csejtei.

"Glory and Perdition" , ultimul ei album, abordeaza acelasi death/black melodic, cu binecunoscutul trombon, elementul de originalitate marca Sear Bliss. Ramanand tot in sfera elementelor originale si mai putin comune death-ului clasic, gasim pe album elemente de sintetizator, cateva sampleuri si mici pasaje de claviatura, nu mai mult decat e nevoie pe un album eminamente dur si plin de nerv. Ar trebui sa amintim si de trecerea de la trompeta la trombon, facuta la penultimul album, precum si de prestatia lui Csihar, noul vocalist de la Mayhem (excelent pe Birth of Eternity )

Ungurii isi cunosc foarte bine punctele forte, imbinand astfel vocea plina de ura a lui Nagy cu rifurile apasatoare si sunetele bizare de trombon, venind parca dintr-o alta lume. Acest instrument suna excelent, facandu-te sa iti pui intrebarea de ce nu il mai folosesc si altii. Productia albumului este una "vestica", demonstrand ca tara vecina se afla cu mult inaintea noastra si la acest capitol, lucru de altfel stiut de marea majoritate dintre noi.

Cum Blood Serenades se afla in topul celor mai interesante piese din aceasta luna, atat pentru mine, cat si pentru restul redactiei, am sa incerc sa v-o descriu putin, atat cat imi sta in putere. Inceputul este unul plin de atmosfera, trombonul fiind piesa principala, creand o senzatie greu de uitat prin sunetele grave si sentimentul de tristete pe care il degaja. Ritmul este unul lent, sustinut si de vocea demonica, excelent timbrul pe care l-a ales András Nagy . Incet incet, ritmul piesei creste si apare surpriza, o repriza de claviatura la care nu s-ar fi asteptat nimeni, scurta dar foarte melodioasa. Alternanta viteza/melodie este perfecta, claviatura sustinand apoi ritmul piesei pana cand intra din nou trombonul, revenind la sunetele de la inceputul piesei. Urmeaza apoi o repriza atmosferica, bazata doar de sintetizator si voce, pentru ca pe final piesa sa devina din ce in ce mai rea, ca un strigat disperat, fara raspuns si finalitate.

Daca Blood Serenade este o piesa mai speciala, situandu-se la granita dintre stiluri, Two Worlds Collide este o melodie tipica black-metalului, in viteza, rea, aducand cu Immortal, dar fara a copia, trupetii avand grija ca trombonul sa ii diferentieze clar de trupele cu care ar putea fi asemanate.

Albumul combina destul de bine viteza si rautatea specifice death/black-ului cu partile atmosferice, avem chiar si o piesa in intregime atmosferica: Ode to a Dying Star . Daca urmatorul album va continua pe linia lui Blood Serenades , prevad un mare succes pentru Sear Bliss .

Piese favorite: Blood Serenade, Two Worlds Collide, Birth of Eternity.

SkyDancer Nota: 8