
SYMPHORCE - Godspeed
![]() |
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 05.09.2005 CASA DE DISCURI: Metal Blade Records 6.0
NOTA METALFAN: 7.9
NOTEAZA ALBUM: 8 voturi
Top 2005: #176 |
Symphorce ![]() Componenta: Andy B. Franck - voce Cedric Dupont - chitara Markus Pohl - chitara Dennis Wohlbold - bas Sascha Sauer - baterie |
TRACKLIST: 01. Forsight02. Everlasting Life03. No Shelter04. Nowhere05. Haunting06. Black Water07. Wounds Will Last Within08. Your Cold Embrace09. Without a Trace10. The Mirrored Room11. Crawling Walls for You |
Domnule redactor coordonator, Subsemnatul Klawz, doresc sa reclam calitatea indoielnica a materiei prime pe care am primit-o spre prelucrare in aceasta saptamina. Atasez si o relatare a faptelor care s-au petrecut in timpul lucrului. Am ascultat acest album prima data acum vreo doua saptamini, in timp ce dadeam un magic* cu un coleg de redactie si singura data cind l-am bagat in seama a fost cind ma plictiseam asteptind mutarea celuilat si am observat ca «ba, ce mult bas are albumul asta». «Mda» a aprobat colegul scarpinindu-se in cap si neridicindu-si ochii din carti. L-am ascultat a doua oara in timp ce cautam pe net informatii despre Symphorce, pentru ca in ultimii ani ii pierdusem aproape total din vedere, desi debutul lor Truth to Promises, aparut in 1999, m-a impresionat moderat, dar destul ca sa le pun o eticheta cu «de urmarit». Navigind eu asa, mirarea m-a cuprins si s-a transformat in uluire, pe masura ce am observat ca site-urile metalice se intrec in ploconeli si se ineaca in superlative la adresa trupei si mai ales a vocii acestuia, Andy B. Frank, un individ care apare si pe discurile Brainstorm. Baietii de la Symphorce, printre care si un membru Freedom Call (un fel de Gamma Ray cu voce mai buna), Cedric "Cede" Dupont pe numele lui, au scos de atunci inca trei albume clasate la power metal cu fine insertii de progresiv. Ele sint de o asemenea maniera ridicate in slavi de cronicari, incit daca nu as fi stiut despre cine e vorba, as fi putut fi pacalit sa cred ca s-au nascut viitorii Dream Theater. Cel putin. Citeam toate astea cu ochii mariti de uimire, ca un copil citind povesti nemuritoare, pentru ca ce rasuna din boxe era ultima bijuterie a acestei gasti fenomenale si vai, aceasta facea altceva decit sa straluceasca. Domnule redactor coordonator, stiti poezia aia a lui Eminescu cu steaua aia care moare si dupa sute de mii de ani ajunge lumina ei la noi din cauza ca e foarte departe? Ei, Godspeed asta mi se pare atit de departe incit cred ca lumina lui n-o sa ajunga niciodata la mine, nici macar daca se desfiinteaza trupa. A treia oara l-am ascultat in timp ce mincam si ma gindeam oare ce face o trupa sa fie atit de apreciata de unii, sau ma rog, over-rated daca nu apreciata cu sinceritate, si in acelasi timp sa para atit de insipida si inutila altora, adica mie. Ma intrebam oare daca l-as asculta de o suta de ori, sa zicem, mi-ar ramine in minte vreun refren, vreun riff ceva? Si mai ales cum poate fi considerata senzationala o voce care inceteaza sa fie monotona doar atunci cind ma zgirie pe urechi si care nici macar nu se preface ca ar avea intentia sa se insoteasca de backing vocals sau alte aranjamente care i-ar putea face bine. A patra patra si urmatoarele ascultari s-au petrecut in timp ce m-am asezat la birou si am inceput sa scriu acest document. In acest moment eram deja chinuit de neputinta mea de a concepe existenta unui album atît de banal si lipsit de expresivitate. Antenele sufleteului meu stau larg deschise pe toate frecventele sensibile, dar acest Godspeed nu transmite nimic care sa impresioneze vreun potentiometru, pe undeva. Riffurile sint atit de neconvingatoare, incit ma intreb daca cei doi chitaristi chiar si-au dorit sa cinte pe acest album, sau i-a obligat Andy B. Frank s-o faca, pentru ca ii datorau niste sume de bani. Piesele curg atit de placid, refrenele sint atit de obosite, ca ma astept ca dintr-un moment in altul muzicienii sa se opreasca si sa-i arunce intrumentele de perete cu ciuda, tobarul sa rupa betele pe genunchi : «ia uite, ba, cintam de jumatate de ora si degeaba, nimic nu ne iese!». Dar, nu! Ei au, in plus, indrazneala de a se mira ca inca nu sint un nume mare pe scena europeana si ca vinzarile discurilor lor sint timide. Domnule redactor coordonator, de ce oare acesti oameni au investit atita timp si bani in muzica, e clar ca au indeminare si sunetul albumului e cristal, dar de ce oare nu s-au facut profesori, sau medici sau de ce nu s-au orientat catre alte cariere care i-ar fi putut face utili societatii? Si care mi-ar fi oferit si mie ocazia sa imi dedic aceste citeva ore in care m-am chinuit cu Godspeed-ul acesta al lor unei activitati mai antrenante cum ar fi de exemplu pescuitul? * A da un magic = a juca una sau mai multe (de cele mai multe ori mai multe) partide de Magic the Gathering.
Klawz
![]() |





Comenteaza la: Godspeed