PARADISE LOST - Gothic

Probabil ca multi vor considera randurile ce urmeaza o blasfemie, dar nu pot sa nu va spun ce am pe suflet. Cum prietenul la nevoie se cunoaste, sper ca veti avea rabdare sa ma ascultati pana la capat sau macar sa va prefaceti ca o faceti.

Am considerat mereu ca albumul Gothic drept unul cu adanci conotatii biblice. Asemeni lui Isus, care a coborat in iad unde a petrecut 3 zile, rezistand tuturor ispitelor, pentru ca intors la suprafata sa inventeze o noua religie, la fel s-a intamplat si cu Paradise Lost. Inca nu sunt convins daca iadul a fost albumul de debut sau perioada de imediat dupa, cert este ca in anul 1991, cu sau mai degraba fara voia lor, cei 5 britanici au iesit la suprafata noi nouti, reinventati, purificati sau cum preferati dvs. Noua religie a fost un nou subgen muzical, derivat din death metal-ul inceputului de deceniu si botezat ad-hoc, ati ghicit, gothic metal.

Privit cu atentie si judecat la rece, cel de-al doilea album al trupei nu este nici pe departe vreo bijuterie tehnica, dar, prin noua maniera de expresie, a lasat o urma imposibil de sters pe harta incalcita a metalului. Ritmurile furibunde ale lui Lost Paradise au luat pe Gothic o turnura lenta, apasatoare si solemna iar vocea a devenit mult mai abrupta si mai sumbra, dar care pastra inca in ea reminiscentele furiei si frustrarii debutului. Noua gaselnita a constituit-o introducerea vocilor feminine si rolul mult mai important acordat claviaturilor. Rezultatul finit a fost o muzica impunatoare si cu profunde valente tragice.

Prezenta pe coperta albumului a imaginii unui Crist crucificat (in ansamblu pe ultima si doar in detaliu pe prima) precum si textele cu trimitere clare vor deveni trasatura definitorie a noului subgen, fiind preluate ulterior de o multime de epigoni, pe albume mai mult sau mai putin inspirate.

Inchei aici cu speranta ca am reusit sa va ofer o radiografie cat de cat completa a acestui moment crucial al istoriei noastre comune.

P.S. Le multumesc colegilor de redactie pentru amabilitatea cu care au pastrat albumele Paradise Lost cele mai misto pentru ei, oferindu-mi in schimb sansa de a deveni un martir, un sisif, un antierou si implicit redactorul cu cel mai mare succes la gagici.

Sake Nota: 8