HELLYEAH - Hellyeah!

   Hellyeah e una din trupele relativ la moda in SUA, nu neaparat datorita muzicii ci poate mai degraba datorita line-up-ului. Acum cativa ani buni, Chad Grey (Mudvayne) si Tom Maxwell (Nothingface) si-au pus problema sa faca un supergrup, ca tot era la moda. Urmau sa intre in echipa Vinnie Paul Abbott (Pantera, Damageplan), Greg Tribbett (Mudvayne) si Jerry Montano (Nothingface, Danzig). Doar ca s-a intamplat nenorocirea cu Dimebag si lucrurile s-au cam amanat. Apoi, cand trupa tocmai lansase albumul, redneck-ul de Montano a luat un pistol si a inceput sa-l fluture prin aer, iar colegii traumatizati l-au trimis la plimbare, Vinnie aducandu-si prietenul din Damageplan, Bob Zilla.
   Muzica Hellyeah e un hibrid destul de reusit, in care se regasesc in masuri relativ instabile atat powemetalul Pantera (riff-uri, strofe) cat si alternative-metalcore al celor de la Mudvayne (pe refrene) si si evident niste rock sudist cu accent de country-blues, putintel, da’ sa fie. Partea de southern rock nu-i neaparat cea mai reusita, balada scrisa in maniera asta fiind destul de banale ca si compozitie si relativ modest cantate, mai ales vocal. Si cumva am impresia ca ideea de supergrup a ramas doar pe hartie. Nici muzical si nici ca executie, trupa nu-ti produce acel ‘Hell, Yeah!’ pe care l-ai fi strigat poate in urma unei piese tari de tot.
Cu exceptia a 2-3 piese (probabil piesa de titlu si apoi Waging War sau Matter of Time), poate doar atipica Alcoholin’ Ass sa-ti produca vreo reactie. Si nici piesele mentionate nu-s neaparat stralucite, avand doar riff-uri bune, nerv si o partitura buna si dinamica la tobe. Cumva, pana la urma, cooptarea lui Vinnie Paul e singura treaba buna din acest pseudo-supergrup, pentru ca omul presteaza profesionist si are oricum un nume mai de rezonanta, incusiv peste ocean. Cum insa pasajele mai nervoase se termina si intram in refrene in maniera Seattle, piesa s-a cam terminat. Nu ca as avea ceva impotriva acestui gen de refrene, dar mi se par ingrozitor de fla fel cu toatele.
   Una peste alta, avem de a face cu o combinatie muzicala care nu suna rau dar putea suna mult mai bine. Probabil ca trupa da bine live iar vanzarile de CD-uri merg si ele bine datorita numelor membrilor. Nume care nu par sa fi luat in serios acest proiect, al carui prima realizare discografica e, mai degraba, o dezamagire. Dar poate ca nici nu era cazul sa am asteptari, in fond singurul om din trupa a caruia activitate m-a interesat in ultimii ani e doar la tobe, nu la chitara sau voce. 

Cynyc Nota: 7.5