MAGICA - Hereafter

Aminat si ras-aminat, pina la urma, cel putin dintr-un punct de vedere, a fost mai bine mai tirziu pentru acest al treilea album al constantenilor de la Magica: AFM e o casa de discuri care poate face mult mai multe pentru ei decit francezii de la Underclass (nici astia n-au facut treaba rea, ginditi-va doar la turneul european cu After Forever si Nightmare). Daca in mod clar viitorul suna bine pentru Magica, prezentul suna un pic sub asteptari. Nu e vorba doar de faptul ca Hereafter continua de unde lasase Lightseeker (heavy melodic, simfonic prin voce si clape), cu o usoara tenta mai heavy si ceva orchestratii mai rafinate. Si nici numai de calitatea inregistrarii (tobele, tonul chitarii, mixajul), care da impresia unui diletantism dezamagitor la nivelul AFM Records. Problema e ca sunt prea putine momentele cu adevarat remarcabile pe acest disc, parca mai putine ca acum trei ani. Idei interesante si pasaje frumoase sunt raspindite pe fiecare piesa, dar ele se aduna destul de rar sub acelasi titlu si chiar si atunci cind o fac, unele accese inoportune de originalitate le impleticesc cursivitatea si elanul. Entangled este fara indoiala o piesa buna, una dintre cele mai bune ale lor, e bun si soloul lui Bat, in timp ce Turn to Stone si optezecista Energy for the Gods vin din urma, gifiind putin de la efortul de a tine pasul. Pe urma All Waters Have The Colour Of Drowning se deschide si ea, a avut ajutorul videoclipului, iar This Is Who I Am pe cel al auditiilor anterioare din concerte si al arpeggiatorului lui 6fingers. Cit de mare fan Tori Amos este 6fingers se aude pe Into Silence; e totul numai pian si emotie, plus vocea Anei, care incearca sa se adaptaze registrului atipic pentru Magica. Si cam atit. Fara hituri si fara surprize, dar cu sunetul sub nivelul de avarie, Hereafter cere multa rabdare si bunavointa pentru a fi descoperit.

( ) Entangled, Into Silence, Turn to Stone
(-) productie deficitara, nivel de inspiratie instabil, linii vocale uniforme si austere

Klawz Nota: 7.5