DIABLO - Icaros

Albumul din 2004 al finlandezilor de la Diablo, Eternium, a fost probabil unul dintre cele mai reusite produse ale anului respectiv iar continuarea cu Mimic 47 n-a fost rea deloc, chiar daca n-a mai avut aceeasi stralucire. Inca ma intreb de ce Diablo nu reusesc sa faca pasul in elita metalului european, pentru ca potential exista destul iar ultima realizare discografica suna deasemenea excelent.

Icaros contine aceleasi ingrediente de thrash si gothenburg melodic, intr-o mixtura extrem de melodica si balansata, fara a fi insa plin de clisee. Rainer Nygard si ai lui fac treaba buna la cam toate capitolele, de la productie la executie, compozitiile fiind diverse dar omogene si fara sa 'fure' mai nimic de la compatriotii de la Bodom sau Norther, dar nici de la alde Dark Tranquility sau In Flames. Ei  introduc mai degraba elementele de heavy-power-thrash gen Iced Earh, Testament, Morgana Lefay, cu un sunet mai nervos si mult mai prezente decat pe anterioarele albume. Nygard trage tot mai mult cu voci spre clean si astea nu-i ies rau deloc, atat temele vocale cat si executia un pic guturale fiind potrivite stilului.

Cu toate acestea, un mare minus al unui album, altfel foarte reusit, este lipsa catorva piese de rezistenta. Toate-s bune dar nici una extraordinara (poate Light Of The End si Into The Sea sa aiba ceva tenta de 'hit'), in timp ce pe Eternium existau macar 4-5 piese de exceptie. In rest, recomand cu caldura acest nou produs Diablo.

(+): combinatie interesanta de stiluri, dinamica, productie, executie
(-): lipsa sclipirilor

Cynyc Nota: 9