MAYLENE AND THE SONS OF DISASTER - II

Ma Barker.

Un nume ce pare a descrie o batranica blajina si respectabila, plimbandu-si zi de zi nepoteii in parc. Ei bine, partea cu batranica este adevarata, insa ceea ce se ascunde in spatele lui Ma Barker pare descris dintr-o alta realitate. Mama a patru copii, Ma Barker este o legenda americana, un "public enemy nr. 1" al anilor 1930-1940. Impreuna cu cei patru baieti ai sai, a format Barker-Karpis Gang, banda de raufacatori ce si-a castigat faima si renumele printr-un sir nesfarsit de spargeri, crime si faradelegi.

Destul insa despre adevarata Ma Barker, sa vorbim acuma despre cei sase americani ce vor sa reinvie povestea celebrei gang-leader. Cum altfel ar putea decat printr-o combinatie hardcore/southern rock tipic americana. Nimic nu lipseste retetei, de la partea vizuala a CD-ului pana la tipetele isterice ale lui Dallas Taylor (ex-Underoath).

Cand au venit promo-urile la redactie am spus ca ma voi sacrifica si voi face eu recenzie la unul din ultimele trei sosite. Soarta a facut sa imi pice in mana Maylene and the sons of disaster. As putea afirma, la distanta de mai bine de 6-7 ascultari indarjite ale albumului, ca soarta a fost oarba. Avea in Tzugu sau JohnBlack niste fani mult mai indarjiti ai fenomenului "sudist". Asta este, ramane sa va lasati in mana celui care compara Maylene ... cu:

- Suicidal Tendencies; pentru iz-ul punk care irumpe din fiecare piesa a albumului. Desigur, a fost cea mai la indemana trupa de hardcore/punk care mi-a venit in minte, si asta pentru ca muzica nu este in intregime punk, dar vocea si anumite rifuri/structuri melodice aduc tare rau cu punkul. De fapt, de asta ii spune si metalcore, dar asta e alta poveste

- Bon Jovi si Motorhead. Da, ati citit bine. Bon Jovi pentru iz-ul bluzist de pe piesele ce chiar vor sa apartina curentului southern rock. Motorhead pentru asemanarea care razbate din interpretarea vocala, cel putin pe pasajele "rele" si "sictirite"

- falsul mit Ma Baker. :) Aici v-am prins, compar cu ceva ce nu stiti, dar aflati acuma. Se pare ca Ma Baker pana la urma nu a fost chiar capo di tutti capi, ci pur si simplu o mama pusa in fata crudei realitati: cei patru fii ai sai au trecut prin toate stadiile, de la delicventi juvenili la raufacatori rasati, ce pun la cale crime si jafuri pe scara larga. Desi se autointituleaza "public enemy nr.1" ai muzicii "heavy", pana la urma Maylene ... nu reprezinta decat un melanj interesant de stiluri, ca mai toate trupele tinere la ora actuala.

Meritul trupei si al acestui al doilea album II este faptul ca trupa aduce riffuri si chitareli mijto pe destul de multe piese (vezi Dry the River si The Day Hell Broke Loose At Sicard Hollow; prima se poate asculta pe situl trupei), o voce cinstita, agresivitate si un ritm alert. Si, de ce sa nu spun, m-au surprins placut cu "bluzanul" de final.

Trebuie sa recunosc ca trupa m-a surprins placut si ca m-a facut sa dau o mai mare atentie stilului pe care il abordeaza. Ppromit sa cer audienta la distinsii colegi mai "cunoscatori" in ale fenomenului si sa ma las convertit la noua religie metalcore.

SkyDancer Nota: 8