PYRAMAZE - Immortal

   Al treilea produs al danezilor de la Pyramaze este primul si ultimul cu Matt Barlow la voce, dupa plecarea si inainte de reintoarcerea acestuia in Iced Earth. Politistul din Georgetown a tras o fuga pana in Danemarca pentru a da o serioasa mana (sau voce) de ajutor, unui album care nu suna rau dar nici nu iese neaparat in evidenta. Un heavy-power cu elemente de prog cum s-a mai vazut pe meleagurile saxone si la nord de ele, in maniera Evergrey sau Masterplan.
   Nimic nu supara pe acest album, de la compozitie la executie si productie, dar albumul poate trece linistit pe langa tine, fara sa-l retii. Riff-urile de chitara  sunt destul de simpliste, fiind mai degraba asimilate sectiei ritmice, impreuna cu un bas corect si o toba buna, cu multe pedale duble pe alocuri sincopate. Din cand in cand, un solo sau o armonie rupe oarecum monotonia, dar din pacate cam rarut, si cred ca din doua chitari se putea face ceva mai bun.
   Cele doua elemente care dau un distinctia si melodia sunt clapa si vocea. Prima alterneaza pasajele cu acorduri lungi cu unele teme ritmate sau pasaje bombastice, majoritatea destul de reusite dar si destule banale. Vocea insa e de departe cea mai interesanta parte a albumului, Barlow demonstrand inca o data de ce Schaffer l-a vrut neaparat inapoi in trupa. Voci inalte, voci declamative, registre joase, clean curat, o gramada de tonuri excelent gasite, partituri perfect executate, note fin atinse. Liniile nu-s neaparat cele mai inspirate pe tot parcursul albumului, dar nu-s rele deloc. In plus, cred ca e unul dintre putinele albume unde-mi plac mai mult temele de voce de pe strofa decat cele de pe refrene.
   Una peste alta, Pyramaze probabil ca va ramane o trupa oarecum de duzina dupa plecarea lui Barlow, fara sa sune rau dar si fara a avea ceva deosebit de spus intr-un registru muzical oricum foarte aglomerat.

(+): melodic, corect, voce executata impecabil
(-): nimic deosebit

Cynyc Nota: 7.5