VADER - Impressions in Blood

Liga Campionilor

In primul paragraf vom trece lejer peste mistourile cu Vader, Luke, Yoda, forta, Obi Wan Kenobi, Steaua Mortii, George Lucas, drepturile de autor, procesele pentru drepturile de autor si toate celelalte.

Acum, ca ne-am curatat de tentatia caterincii, hai sa vedem ce au facut baietii astia din Polonia care lupta de 20 de ani de partea death-metal-ului. In primul rand, l-au cooptat pe Daray ca membru permanent cu mai bine de un an in urma si s-au bazat pe grecul Seth pentru design-ul noului album. N-a fost doar o cooperare balcanica, pe relatii, Seth fiind un artist care i-a mai “desenat” pe Paradise Lost, Old Man’s Child si Rotting Christ. Iar in materie de productie, fratii Wiesławscy (nepronuntabili in romana – “L” barat e un fel de “U” infundat) si Hertz Studio au luat franele acestui album aniversar pentru trupa poloneza.

Ok. Ce soc asteptam de la o trupa care a avut curajul sa-si intituleze un demo Morbid Reich? Intr-o tara cu sute de mii de cicatrici de pe urma razboiului cu Germania fascista... Pai ce sa asteptam... Nici un soc in plus. Rautate in muzica si versuri, incepand cu dementiala Shadows Fear si continuand cu blasfemica Helleluyah! (God Is Dead). De cate ori am auzit “god is dead”? De 1000 de ori. De cate ori l-am luat in serios? Doar de cateva zeci de ori :). Inclusiv la Vader.

Albumul are varietate: bau-bau, riff-uri rapide si apasate; tehnicitate, solo-uri mai lente sau mai rapide; intro-uri alternate de coruri si clape; solo-uri de bas si baterie in ultima parte a pieselor – vezi excelenta Field Of Heads. Iar Peter (Piotr la origine?) risca declansarea laringitei cronice pe fiecare piesa. Se intrebuinteaza serios si reuseste sa dea albumului nota macabra de rigoare. Inca un punct bun si pentru piesa Predator, cu un solo excelent si niste versuri mai mult decat decente:

To pass the aeons of solitary fate

I sometimes write the stories

That tell more about your lazy minds

Than about the predator like me.

Iar incheierea, The Book, te face sa spui “da, dom’ne meciul a avut de toate!” – intro simfonic, super-riff-uri, super-solo si versuri pe masura:

It takes years to perfect

Comprehension and skill

Tender touch of the red

So elusive to capture

As vrea din tot sufletul sa mai scriu, dar asta e necazul cu albumele bune – sunt bune pur si simplu. Cu cat scrii mai mult, parca simti ca le diluezi meritul. Eu le dau 9. Cu jumatate de punct in plus pentru perseverenta si curajul de a deveni dintr-o “curiozitate” din Europa de Est o trupa de Liga Campionilor din metal. Dupa parerea mea, cu albumul asta au trecut si de faza grupelor. Ascultati, ascultati si iar ascultati!

Tzugu Nota: 9