NECROPHORUS - Imprints

Cunoscut mai mult pentru Raison d’être, Peter Andersson a scos cu proiectul sau Necrophorus al cincilea produs, un album experimental la limita atmosfericului, electronicului si psihedelicului. Structurat pe trei piese, din care a treia o improvizatie de genul „live ion studiou”, bizarul album incearca sa transpuna in sunete imaginile verii islandeze. Si, zic eu, reuseste destul de bine. Mai mult de jumatate din Variation I mi-a dat senzatia de inundatie, de inec, de presiune a apei si de frig, sunetele acute, stridente, repetandu-se obsesiv. Variation II are in principal aceeasi tema muzicala (nici o surpriza aici, tinand cont de titluri), insa registrul se imbogateste considerabil, prinde viata, armoniile capata un pic de culoare (dar tot in tonuri reci) si dispare senzatia de frig. Apele par ca se retrag, iar continuarea din Variation III aduce in plus o senzatie de spatialitate, cu putina imaginatie gandindu-ma la aurora boreala. Totusi, imaginile raman sub auspiciul griurilor, in marje ceva mai largi, dar departe de o bogatie cromatica. Desi complet instrumental si ciudat, albumul nu mi-a parut unul introspectiv, ci mai degraba contemplativ si descriptiv, un jurnal de observatie care „creste” de la depresiv, la neutru si, in final, la optimism.

(+) muzica linistitoare, usor de urmarit in tema si are „ceva” diferit
(-) poate usor deveni monoton

Mad Nota: 8