MOURNING CARESS - Inner Exile

Germanilor de la Mourning Caress le-a luat cinci ani ca sa-si lanseze acest nou material. Pe siteul oficial acestia declara ca stilul muzical nu s-a schimbat dramatic doar ca a devenit un pic mai dur. In plus, noul ghitarist Florian Albers a adus acea prospetime care lipsea trupei.

Se pare ca in ultima vreme am reusit sa dau numai peste trupe de melodic death. Este la moda, la fel ca si goticul, sa compui un astfel de metal. Nu sunt fan al genului, in plus este o combinatie destul de ingrata care foarte usor poate pica in derizoriu. Dar nu este mai putin adevarat ca melodic death-ul prinde la public fara a straluci prin originalitate.

De la primele acorduri am stiut ce ma asteapta in continuare: riffuri a la Pantera si Slayer cu diferenta ca acestea sunt pe alocuri monotone si previzibile, precum si eterna voce rastita, voit brutala. De n-ar fi fost chitarile care mai executa din cand in cand solo-uri interesante si tobele foarte tehnice care bat pentru a recrea “ zgomotul cartofilor cazuti din sac de la etajul 1” , intregul album s-ar fi anulat de la prima auditie. Solistul Gerrit Mohr nu se incadreaza in peisajul muzical care-l acompaniaza, registrul sau vocal fiind specific zonei hard-core/thrash. Rezultatul este acela ca reuseste sa strice cateva din  piesele care au calitatea de a contine compozitii solide si inchegate: As long as We are One, Enter Today, Close to Collapse si Too Deep Inside. Am simtit nevoia sa elimin vocea si sa ascult aceste piese doar instrumental. Eh, si de-abia atunci a iesit la iveala talentul acestor oameni...

Din pacate foarte putin pentru a face din acest material unul valoros. Se pierde in detalii si este mult prea unitar (aproape pana la plictis), iar vocea irita pana si cea mai rabdatoare persoana. Fanii convinsi ai genului insa, vor aprecia acest material.

(+)  tehnica chitaristilor si a tobosarului
(-) vocea, constructiile monotone

Advent Nota: 6