CREMATORY - Klagebilder

“Ce s-ar mai putea spune despre Crematory, cea mai de succes trupa de metal gotic din istoria genului? “ ne intreaba (oare ironic?) cei de la Massacre Records in textul care insoteste ultimul album al nemtilor. Pai s-ar putea spune multe, printre altele s-ar putea dezbate despre rostul unei reformari inutile, despre realizarea unui album de comeback anost, dar despre toate acestea am mai povestit in 2004 cu ocazia aparitiei lui Revolution.

In 1996, Crematory uimeau pe toata lumea prin lansarea unui album cu versuri exclusiv in limba germana, intitulat simplu Crematory – das deutsche Album. Fanii de aceasi etnie cu trupetii sunt extaziati, ceilalti reactioneaza cu reticienta, astfel ca acest disc devine rapid unul paradoxal, deopotriva iubit si urat de catre presa si public. La 10 ani de atunci Crematory recidiveaza si lanseaza un nou album dedicat in exclusivitate cunoscatorilor limbii lui Kant. Mai mult de atat, revenind in actualitate cu un nou produs discografic, Crematory isi propune sa ne arate ca reformarea din 2003 nu a fost rezultatul unei actiuni spontane si nici al unui hobby de care nu te poti debarasa.

Numai ca de la intentie pana la rezultat este o cale lunga si ma tem ca Klagebilder nu numai ca nu va face uitat jalnicul album Revolution, dar va adanci si mai tare senzatia ca poate era mai bine ca trupa sa fi ramas istorie. Cel putin asta a fost prima mea impresie dupa ce am ascultat discul. Cu timpul si dupa mai multe auditii, Klagebilder mi-a devenit mai putin antipatic, desi nu pot spune ca a inceput sa imi placa.

Primul lucru pe care il remarci la acest disc este prezenta intensiva a clapelor, Katrin si sintetizatorul sau jucand un rol mult mai important in Crematory-ul anului 2006 decat in trecut. Orientarea catre zona electro face ca stilul abordat sa fie un fusion intre EBM si metal, lucru care nu este neaparat rau, cel putin pentru mine. Numai ca o asemenea combinatie nu da rezultatele scontate pe toate piesele, existand suficiente momente plate pe album, dublate de pasaje monotone si neinspirate.  Partitura vocala este impartita frateste de Felix si timbrul sau specific, pe de o parte si vocea clean a lui Mathias, pe de alta parte, o reteta care a generat multe hituri in cariera acestui grup. Numai ca pe Klagebilder pasajele in forta lipsesc aproape cu desavarsire, astfel incat contrastul intre voci nu prea se regaseste si la nivel instrumental.

Desi in marea lor majoritate piesele sunt  plictisitoare se pot extrage si cateva bucati interesante (Kaltes Feuer, Höllenbrand sau Nie Wieder) care ne arata aplecarea grupului catre zona dark wave, existand in cazul acestor compozitii destule asemanari cu muzica practicata de Umbra Et Imago. Cert este insa ca odata cu desfiintarea grupului in 2001 nemtii au ratacit reteta pentru hituri, formula care i-a facut celebri si i-a ajutat sa faca pionierat in cadrul genului gotic. Printre cele 13 compozitii cu greu poti retine doua, trei refrene si asta daca te concentrezi cu adevarat.

Una peste alta Klagebilder este un album al carui rost nu il inteleg si care ma face sa cred ca trupa germana va ramane in atentie doar datorita renumelui pe care si l-au creat deceniul trecut. Si tocmai pentru munca lor de acum mai bine de 10 ani trebuie sa mergem sa ii vedem live in octombie la Cluj Napoca.

Dragos P. Nota: 6.5