ANTIMATTER - Leaving Eden

Pe carcasa albumului Leaving Eden troneaza un sticker : The saddest band of the world. Nu stiu daca este o sintagma menita sa incurajeze sau sa tina departe cumparatorii, cert este insa acest album seamana parca tot mai mult cu ce ar trebui sa fie Anathema, in ciuda faptului ca Duncan Patterson has left the building. Mick Moss a ramas singurel si a reusit sa asambleze o capodopera care, din punct de vedere muzical, reprezinta o intoarcere binevenita catre zona rock/metal (chiar daca e vorba de alternative/indie). Influentele triphop, electro si gotice sunt in continuare la loc de cinste, dar sunt ceva mai sublimate si parerea mea este ca Moss a facut o alegere inspirata. Vocea imi aminteste, pe multe dintre compozitii, de cea a lui Eddie Vedder de la Pearl Jam, asta desi Antimatter este departe de a fi clona vreunei alte trupe.

Pros : sinceritatea, naturaletea, coerenta.

Cons : o anumita previzibilitate.

Sake Nota: 9