KAAMOS - Lucifer Rising

Kaamos si-au ales bine numele, suedezii canta exact asa cum te-ai astepta de la o formatie al carei nume inseamna intuneric. Nu fac nici un compromis la nici un capitol: de la versuri pana la muzica si de la vizual (coperta) pana la sunet. Old school death metal scrie pe ei, ceea ce n-ar fi neaparat rau daca nu ar fi plictisitori si insipizi pe aproape toate piesele.

Vremea a trecut, death metal-ul a evoluat si el, mai sunt doar cateva trupe ancorate in vechile principii de "straight in your face", insa la modul nu prea fericit. Kaamos este una dintre acestea. In contextul actual poate parea chiar o surpriza o asemenea aparitie ca Lucifer Rising si sunt sigura ca fanii genului acuzatori ai modernismului imi vor sari in cap pentru cuvintele scrise aici si vor aclama albumul.

Doar doua piese mi-au atras atentia. Prima, Black Revelation , este chiar reusita. Si recunosc ca ascultand-o, am crezut ca urmatoarele vor fi la fel de bune si ca o sa ma astepte o auditie interesanta. Eroare! Bine totusi ca au pus-o la inceput, ca daca era vreo insipida chiar din prima, cred ca nici nu ma mai oboseam sa ascult albumul pana la capat.

Ar mai fi si cea de-a sasea, piesa de titlu, insa nu se ridica la nivelul lui Black Revelation . Restul compozitiilor intra pe o ureche si ies pe alta, chiar daca pe ici pe colo mai gasesti niste riffulete care-ti atrag atentia. Pentru scurta durata din nefericire. Tot ce imi ramane de facut dupa ce am ascultat si Kaamos este sa cer redactiei sa imi dea si mie niste albume mai bune la recenzat, ca altfel o sa creada toti cititorii ca nu sunt in stare decat sa critic! Ceea ce nu e chiar asa, zic eu.

Si acum concluzia de rigoare: va place sound-ul modern al death metal-ului? Atunci stati departe de Lucifer Rising . Urati tot ce inseamna inovatie sau progres in muzica si considerati asemenea lucruri prostitutie? Atunci puneti mana pe album, s-ar putea sa fie exact ceea ce asteptati, intr-o vreme dominata de modernism. Dixit.

Nebelhexa - Inner Chaos Nota: 6