FLAMETAL - Masters Of The Aire

   Combinatia de flamenco cu metal mi-a sunat cat se poate de interesant acum ceva timp, cand am descoperit primul album Flametal, The Elder si continua sa fie la fel de aparte si pe acest nou produs al trupei, Masters Of The Aire. Dupa cativa ani din pacate, productia nu e mai deloc imbunatatita, mai ales tonul chitarilor electrice sunand destul de infundat si cu tenta de garaj, ceea ce ingreuneaza auditia destul de mult si pune in umbra pasajele dure ale trupei.
   Compozitional, albumul continue sa imbine flamenco pe de o parte si tot felul de sonoritati metalice pe de alta: prog, heavy, power, doom, chiar si un pic de black. Imbinarea se face nu numai prin trecerea de la un gen la altul in cursul fiecarei piese ci chiar la folosirea armoniilor de flamenco in pasaje dure.
   Cum insa, fiind deja al doilea album, valoarea pe care o da ineditul incepe sa mai paleasca, compozitia ar fi trebuit sa primeze. Din pacate, o parte din pasajele dure cad intr-o oarecare banalitate, avand tenta de metal dur din anii '80. Lipsa vocilor clean, voci care pe anteriorul album se imbinau potrivit cu cele rele scade un pic din diversitatea albumului. Cu toate acestea, si chiar daca muzica nu reuseste sa te prinda intotdeauna, chitara merita ascultata cu atentie, pentru ca propune pasaje interesante, atat sensibile cat si tehnice.
   De la primul la al doilea album, progresul e destul de putin sesizabil, pe alocuri fiind poate si vorba de un anumit regres in compunerea si interpretarea pasajelor 'metalice'. Cu toate acestea, Flametal raman o aparitie curioasa si atragatoare in peisajul metalic, desi asta probabil ca nu mai e suficient pentru un al treilea album.

(+): combinatia muzicala inedita, chitara, atmosfera.
(-): voce, productie, unele pasaje dure foarte batranesti

Cynyc Nota: 8