MISANTHROPE - Metal hurlant

Sunt trupe care imi plac enorm si despre care as putea vorbi ore in sir. Exista si trupe care imi plac teribil dar despre care imi vine tare greu sa articulez doua cuvinte. In ultima categorie intra si Misanthrope , care si-a gravat patronimul pe un perete al meu interior in urma cu mai multi ani.

Cum sa nu ii iubesti cand inca de la inceput au facut muzica in care au crezut, indiferent de parerea fanilor sau de cifrele de la departamentul marketing? Cum sa nu apreciezi o trupa care suna excelent si in acelasi timp nu se aseamana flagrant cu nimic din ce ai mai auzit? Cum sa nu te uiti la S.A.S. De L'Argiliere cu respect, cand stii ca e patronul casei de discuri Holy Records, care scoate cele mai frumoase digipack-uri din lume?

Am realizat ca in fiecare booklet, dincolo de ipostazele destul de diferite in care e imortalizata, fizionomia lui S.A.S. are ceva care e mereu la fel. Privirea fixa, halucinanta, ratacita parca intre doua lumi aflate in contradictie, indreptata spre orice numai spre obiectivul aparatului de filmat nu.

In materie de muzica e clar ca francezii nu sunt pe treaba lor. E de ajuns sa mentionez Elend (desi doar pe jumatate), SUP , Loudblast , Massacra , No Return sau Carnival in Coal . Cine stie despre ce vorbesc intelege despre ce vorbesc.

Revenind la Metal Hurlant , cred ca poate fi lejer numit album de maturitate, varf de cariera sau cel mai bun din discografia trupei. Intens si inovator de la prima si pana la ultima nota, ingrozitor de tehnic si in acelasi timp de o melodicitate debordanta, cochetand aproape permanent cu metal-ul extrem, se constituie intr-o oferta tentanta atat pentru amatorii de brutalitati cat si pentru cei care cauta cu obstinatie feeling-ul, aranjamentele sofisticate sau doar ceva care sa sune altfel.

Construit pe un schelet tehno-thrash si pigmentat cu furie death metal, grandilocventa simfonica, coruri gothice si un subtil touch progresiv, discul de fata poate fi asimilat metalului de avangarda, greu de prins in canoane si imposibil de incadrat stilistic. Textele trateaza in maniera voltaireana (n.r. asa sustine trupa) subiecte precum decadenta, pacat, imaculata conceptie, mizantropie, infern, mai mult spleen si tot mai putin ideal.

Productia foarte curata si echilibrata, maniera interpretativa, cele aproximativ nouazeci de minute de muzica precum si invitatii de pe discul al doilea fac din Metal Hurlant un album prietenos, un „must” cum ar zice francezul.

Ies din aceasta recenzie cu doua dileme nerezolvate: pe care dintre trupele de top ten o elimin pentru a face loc celor de la Misanthrope si pe ce loc din primele 5 (daca nu chiar 3!) plasez acest new entry. Pareri?

Sake Nota: 10