LEAVES' EYES - Njord

Dupa ce Liv Kristine a parasit Theatre of Tragedy, ambele entitati au urmat in paralel cursul unor spirale descedente, care pareau sa pecetluiasca sfarsitul carierei lor muzicale. Daca ultimele albume ale fostei trupe etalon a doom/gothic metalului nu au reprezentat altceva decat incercari esuate de electro/industrial, discurile solo ale lui Liv pot fi lesne catalogate drept semi dezastre pop rock.
Odata cu infiintarea (impreuna cu Alex Krull) a proiectului Leaves' Eyes, Liv si-a regasit treptat identitatea si a lansat doua albume care, departe de a fi revolutionare, au propulsat totusi Leaves' Eyes in prima liga a trupelor de gothic rock.
Noul disc, intitulat Njord, se vrea un tribut adus istoriei si naturii scandinave si  continua din punct de vedere muzical linia precedentelor materiale discografice. Ma intreb oare de cate sute de albume mai este nevoie pana cand tinuturile nordice sa nu mai fie principala sursa de inspiratie pentru trupele de metal. Un subiect atat de lipsit de originalitate nu putea sa fie transpus pe notele unei muzici prea inovatoare.
Njord este in esenta un melanj (ce-i drept profesionist realizat) de gothic metal, pasaje simfonice, elemente etnice si folclorice. Nicio reteta nu este ignorata, influentele folk sunt la locul lor, duelul tip "frumoasa si bestia" intre vocea plina de sensibilitate a lui Liv si growl-ul lui Alex este prezent, secventele simfonice nu lipsesc nici ele. 
Spre deosebire de alte trupe similare, Leaves' Eyes au cateva atuuri care diferentiaza trupa norvegiano-germana. Pe de o parte calitatile indiscutabile ale vocii lui Liv si timbrul sau aparte, iar pe de alta parte modul in care muzicienii au reusit sa integreze elementele simfonice in structura pieselor, astfel incat ele sa fie complementare celorlalte instrumente si nu sa le acopere.
Aranjamentele orchestrale sunt atat de bine realizate incat confera muzicii o atmosfera cu adevarat epica, iar "vinovat" pentru acest lucru se face  Victor Smolski (Rage) si a sa Lingua Mortis Orchestra, care au contribuit din plin la realizarea acestui album.
Ca tempo si ritm piesele sunt suficient de variate incat sa nu plictiseasca, fie ca vorbim de secvente de inspiratie celtica (Irish Rain, Scarborough Fair), compozitii bombastice care transpira Nightwish prin toti porii (The Holy Bond, Take the Devil in Me) sau piese cu refrene catchy si alura de hit precum My Destiny si Northbound.

Dragos P. Nota: 7.5