ATARGATIS - Nova

In cel de-al doilea LP, trupa germana female-fronted Atargatis incearca sa ne transpuna intr-o atmosfera cosmica si intunecata pe fondul unui gothic metal simfonic; ce mi s-a parut mie a fi cel mai problematic este faptul ca acel metal se transforma mult prea des intr-o muzica pop, cu riff-uri minimale, cu o sectie ritmica undeva in fundal si cu lipsa unei chitare principale, totul bazandu-se pe vocea lui Stephanie Luzie (e adevarat, frumoasa, dar nu e suficient). Din fericire, sunt si piese care nu intra in aceasta categorie, precum Ebon Queen, The Marching of the Fey, Firebird si Comets (preferata mea) – ceva mai metal, mai „suparate” si care ies putin in evidenta. Prea putine totusi, pe langa hit-urile aproape pop cu chitara care se vor Riven si Fever of Temptation, cover-ul nu extraordinar al Crucified (Army of Lovers) sau mult prea lentele Green Lakes Ground, Deliverance si Watermight. O idee constructiva a fost invitarea lui Matthias Hechler (Crematory) si a lui Thomas Helm (Empyrium) pentru unele parti de voce, ceea ce a adus diversitate dar, mai ales, a creat corul de pe The Marching of the Fey, in opinia mea unul din cele mai reusite fragmente ale albumului. Spre deosebire de Wasteland, motivul principal pentru care am ascultat si albumul de fata, acesta este un pas inapoi, pentru ca nu reuseste sa-si impuna nici macar piesele „tari” si da impresia de prea lung, mai ales din cauza multor pasaje lente. O bila alba o dau pentru artwork-ul care reuneste cu bun-gust cele patru elemente (apa, foc, pamant si aer), problema a fost ca eu nu am reusit sa le regasesc si in continut.

(+) cele 4 piese mentionate, vocile solistei si ale invitatilor, coperta, e ok ca fundal sonor
(-) restul pieselor, parasirea deseori a metalului pentru o peltea dulce si nu prea definita

Mad Nota: 7.5