SUMMONING - Oath Bound

(It is) a good day to kill. Nimic mai patruzator/adecvat nu poate fi imaginat, in plan muzical, pentru bataliile orcilor prin Middle-Earth, indiferent ca asediaza o cetate sau ca marsaluiesc in nestire condusi de mana nevazuta a lui Gorthaur (aka Sauron). Intr-adevar, Mirdautas Vras este o piesa deosebita, nu numai prin versuri ci si prin compozitie, diferind putin de stilul atat de consacrat al celor de la Summoning. O piesa grea, compusa parca pentru orice armata ancestrala, in care, cu putina imaginatie, vezi sclavii tragand carele de lupta, simti adierea razboiului si mirosi sangele proaspat al inamicilor. Si, pentru a adauga si mai multa greutate piesei, cei doi austrieci au decis sa scrie versurile in limbajul orcilor, in limba neagra.
Dum-dum-dum, si daca ai vazut recenta ecranizare a romanului lui Tolkien, nu ai cum sa nu asociezi piesa marsului oastei orcilor, in acea cadenta nefireasca, cu un cor de orci, mici, negri, urati dar cu voce buna :), dirijati de un ditamai orcul, rau si cu iz de preot. Lasand gluma la o parte, piesa e geniala, are acele cornuri de vanatoare/lupta foarte bine inserate in linia melodica, cu o cadenta de mars autentic, incat uneori iti vine pur si simplu sa te ridici si sa pleci la lupta, nemaitinand seama de secolul XXI, tehnologie, tratate de pace si buna vecinatate. Totul pentru sange, totul pentru victorie!

Acuma, stand si analizand, cei doi austrieci sunt mai mult decat prolifici, canta sau au cantat in cateva trupe cu un cuvant destul de greu de spus in scena metalica actuala: Abigor, Weltenbrand, Die Verbannten Kinder Evas, Pazuzu si ma opresc aici chiar daca mai sunt cateva. Desi au trecut cinci ani de la ultima realizare, Silenius si Protector sunt inca in vana, cristalizand pana la perfectiune stilul Summoning. Intr-adevar nimic realmente nou pe acest Oath Bound, si, analizand istoria trupei, nici nu avea cum. De la album la album, cei doi au cautat sa aduca epic/blac-metal-ul la o granita unde nimic nu ar mai putea fi spus fara a “cita” din opera Summoning. Albumul repeta destul de mult din vechile teme muzicale, insa productia este mai buna (in opinia mea) iar din punct de vedere conceptual imbina cele doua filoane componistice ale formatiei: Dol Guldur si Let Mortal Heroes Sing Your Fame. Detalii stilistice le gasiti pe situl lor, cei doi explicand destul de clar diferentele din punct de vedere “componistic” intre albumul nou si cele vechi. Cum nu este punctul meu forte, va las sa va lamuriti de acolo.

Cel mai mult imi plac corurile, tobele programate (incredibil, dar chiar imi plac, dau un iz atat de dement pieselor incat te infiori; pana la urma, intr-o “orchestra” de armata nu ai sa gasesti tobosari virtuosi, ci doar o sincronizare dusa pana la extrem, totul intr-o cadenta psihedelica) si vocile celor doi (fara sa stiu cand canta unul, si cand celalalt, recunosc).

Rezumand, daca doriti o calatorie muzicala (si, daca va tine imaginatia, si vizuala) intr-o lume fantastica, intr-un univers Middle-Earth plin de confruntari intre elfi si spirite malefice, intr-o lume unde se fac uitate toate grijile cotidiene, Oath Bound este un album numai bun de pus in combina.

SkyDancer Nota: 9