THE MARS VOLTA - Octahedron

Cu ceva timp in urma am aflat ca urmatorul album The Mars Volta va fi unul acustic. Aceasta stire nu m-a dezamagit pentru ca in play-list-ul meu revin din cand in cand alte doua albume acustice, realizate de doua dintre trupele mele preferate: Wireless %u2013 Acoustic sessions (Threshold) si 12:5 (Pain of Salvation). Chiar daca nu le pun pe acelasi plan cu albumele %u201Cnormale%u201D le ascult cu placere atunci cand doresc ceva mai linistit.

Octahedron nu este numai un album acustic reusit, ci si cel mai accesibil album realizat de Omar Rodr?guez-Lopez si compania. Totusi, The Mars Volta nu face concesii nici de data aceasta. Originalitatea si nonconformismul continua sa fie principiul director al grupului, care ramane unul dintre putinele proiecte din zona neoprogresiva care indrazneste sa se aventureze in zone periculoase. Cu cateva exceptii, majoritatea trupelor de gen se multumesc sa mearga pe linia pe care au inaugurat-o cu ceva timp in urma Marillion si isi mai condimenteza productiile cu arome de Genesis, Pink Floyd, Rush, sau alta trupa clasica din perioada in care acestea au devenit comerciale. The Mars Volta au reusit sa creeze un stil propriu si influentele sunt mai dificil de identificat. In general structura pieselor si unele armonii imi aduc aminte de primele albume Pink Floyd, King Crimson, Van Der Graaf Generator sau Gentle Giant, aparute intr-o perioada in care principala preocupare a trupelor de rock progresiv era de a crea o muzica originala.  

Majoritatea pieselor de pe Octahedron sunt lente, melancolice, incarcate de sentiment insa nu sunt baladele banale cu care ne-au obisnuit alte trupe. De fapt realizarea unui album in care domina piesele lente este mai dificila decat a unui album normal pentru ca inspiratia joaca aici un rol mai mare. Albumul dureaza doar 50 de minute insa datorita faptului ca nu are piese slabe acest lucru nu deranjeaza.

Prima piesa a albumului, Since We%u2019ve Been Wrong, care este si une dintre cele mai reusite, incepe lent, cu o nota de sintetizator care se prelungeste mai mult de un minut si continua cu sonoritati psihedelice. Nu sunt foarte incantat sa astept de fiecare data cam doua minute inainte ca piesa sa inceapa cu adevarat si cred ca partea de inceput putea sa lipseasca. Piesa este incarcata de emotie si lirism iar Cedric Bixler-Zavala are un aport insemnat la reusita ei. Albumul continua cu Teflon, o piesa cu sonoritati cosmice si un refren obsedant: Let the wheels burn, let the wheels burn/Stack the tires to the neck with a body inside. Nu pot spune ca am surprins in totalitate semnificatia versurilor, dar nici nu mai incerc de mult sa imi dau seama daca versurile de pe albumele The Mars Volta au sensuri profunde sau sunt menite doar sa socheze. Halo of Nembutals debuteaza lent, insa, in scurt timp, piesa devine mai dinamica. Ea este urmata de With Twilights as My Guide, o piesa care o concureaza in lirism pe prima. In Cotopaxi este este abandonata zona calduta a baladelor si The Mars Volta se dezlantuie in ritmul caracteristic albumelor anterioare. Aceasta este si piesa aleasa ca single pentru piata europeana pe cand Since We%u2019ve Been Wrong este single-ul ce va fi lansat pe piata americana. Desperate Graves evolueaza in crescendo acumuland tensiunea si accelerand ritmul pana aproape de sfarsit, cand se stinge in alte acorduri lente. Copernicus este o piesa mai conventionala, o balada care nu poarta amprenta trupei. Luciforms, piesa finala si cea mai lunga de pe album, are un inceput asemanator cu cel al primei piese %u2013 sa fie aceasta o trimitere la Wish You Were Here, album cu inceput asemanator care se intorcea, de maniera circulara de unde a plecat? Piesa nu impresioneaza prea mult prin linia melodica insa pe parcurs intalnim un solo de chitara si un pasaj instrumental mai dezvoltate decat in celelalte piese ce fusesera axate mai ales pe partea vocala.

In concluzie, pot spune ca, desi Octahedron se deosebeste de ceea ce au scos The Mars Volta pana acum, este totusi un album reusit care poate fi ascultat si de cei deranjati de sonoritatile obisnuite ale trupei.

Arthur Nota: 9