FORBIDDEN - Omega Wave

Revirimentul thrashului si succesul neothrash-ului a facut ca multe trupe, active in perioada de glorie a genului si apoi desfiintate, sa se reinfiinteze. Acest lucru a fost determinat si de faptul ca tanara generatie de thrasheri nu a produs decat cateva albume notabile si nimic care sa se ridice la valoarea monstrilor sacri ai thrash-ului. (Un fenomen similar se constata si in zona death metalului unde au fost resuscitate cateva nume mari ale perioadei de aur si se mai anunta reinfiintarea catorva proiecte).

Forbidden face parte din al doilea val de trupe de thrash, mai putin influente decat Metallica, Megadeth, Slayer si Antrax dar suficient de talentate ca sa lase o urma in istoria heavy metalului. Primele lor doua albume (Forbidden Evil si Twisted into Form) sunt foarte reusite, le-am putea numi chiar clasice, pe cand urmatoarele doua (Distortion si Green), desi bune, nu se mai ridica la nivelul albumelor de debut.

In 2010 Forbidden s-a reunit intr-o formula usor schimbata. Alaturi de Russ Anderson, Craig Locicero si Matt Camacho apar doi noi membri: chitaristul Steve Smyth (fost membru Nevermore, Testament, Vicious Rumors si altele) si si bateristul Mark Hernandez (Vio-lence, Defiance, Heathen, etc).

Dupa ce trecem de intro, realizam faptul ca nu avem de-a face cu o trupa epuizata ci cu una in plina forma. Fiecare piesa e plina de energie si inspiratie. Nu e vorba de un album revolutionar, care sa schimbe ceva in peisajul thrashului, ci doar de un album bine realizat, cu pasaje instrumentale sclipitoare, care combina duritatea cu melodia. Chiar daca pe ici pe colo se mai simt ecouri ale albumelor vechi, Omega Wave nu este o intoarcere spre trecut, ci un pas inainte. Peste fondul de thrash se suprapun armonii progresive sau power. Russ Anderson ne arata de ce era considerat pe vremuri unul dintre cei mai buni vocalisti ai genului. Vocea sa si-a pastrat farmecul si versatilitatea. Fiecare piesa este o demonstratie de tehnica si complexitate. Solouri impresionante de chitara si structuri sonore sofisticate ne reamintesc faptul ca Forbidden erau considerati pe vremuri o trupa care produce un thrash sofisticat, pentru cunoscatori si pentru urechile pretentioase. Singura piesa care ma nemultumeste este Chater, o bucata de doua minute pe care se aud mai multe voci palavragind, si care ar putea sa lipseasca. In rest, avem tot ce ne-am putea dori de la un album de metal – putina duritate dar si melodie, tehnica dar si momente catchy, o atmosfera cu trasaturi epice pe unele piese dar si sentiment pe altele.

In concluzie, Omega Wave este unul dintre albumele cele mai bune ale anului, un album pe care amatorii oricarui stil de metal vor gasi ceva care sa ii atraga.

Arthur Nota: 9