SIEGES EVEN - Paramount

Anul acesta Sieges Even apasa sesizabil mai rar pedala de distors, fara sa le fie teama ca aluneca de tot din metal spre prog rock, AOR si chiar pop. Si asta, coincidenta sau nu, ii face sa sune destul de aproape de ultimele albume Rush. Arajamentele sofisticate sunt mascate cu refrene dulci si delicate, leganate de coruri menite sa incinte, si cu instrumentatii aparent simple, cu sunet clar si aerisit, rezultatul fiind o atmosfera limpede si calma ca o dimineata insorita de vara. Riscul este ca uneori din prea mult calm, Paramount-ul cade in monotonie: momentele antrenante tresalta in prima parte a albumului, conduse cu verva de partiturile ingenioase ale tobei, in timp ce tempourile medii dinspre final, ponderate si de pasajele vorbite, risca sa nu retina atentia ascultatorului ocazional la primul contact. Remarcabile ramin insa pentru toata lumea calitatea sunetului si liniile vocale care ating culmea pe Bridge to the Divine.

(+) relaxa(n)t, clar, aerisit si melodios dar
(-) uneori monoton

Klawz Nota: 8.5