HEADHUNTER - Parasite of Society

Headhunter s-au infiintat in 1990, cand Schmier a fost nevoit sa paraseasca Destruction, au tras trei albume si s-au despartit 6 ani mai tarziu; desi Schmier s-a intors la fosta sa trupa, acum se pare ca a pus de un comeback, insa pentru mine recunosc ca este primul contact pe care-l am cu muzica Headhunter, asa ca nu ma voi raporta la anterioarele produse. La o prima vedere, s-ar putea spune ca Headhunter este varianta mai melodica la Destruction; nu stiu in ce masura e adevarat, dar stiu ca Parasite of Society este un album reusit din multe puncte de vedere. Are acel mod de a te prinde cu refrene catchy si melodioase specifice metalului power, are izul de masina de razboi specific heavy metal si agresivitatea si furia din thrash – cea mai mare parte in viteza, un tavalug de forta si tupeu. Piese care se remarca ar fi Parasite of Society (suparata si catchy), Silverskull (mai moale, spre power, dar tot foarte catchy), Doomsday for the Prayer (mult in stilul Destruction), Read My Lips (parerea mea, cea mai reusita, muzica, versuri, atitudine, tot) si Payback Time (din nou agresiva, nu foarte rapida, dar grea); la acestea se adauga riff-urile nebune din Remission si solo-ul distorsionat din Backs to the Wall, delicioase. Dar... are si hibe, cele mai „stridente” fiind cele doua cover-uri – la 18 and Life sunt extrem de subiectiva, pentru ca Skid Row este trupa mea de suflet, asa ca poate cover-ul este bun, numai ca mie nu mi-a placut ca nu are nimic nou – este corect executat si atat; in ceea ce priveste Rapid Fire, mi s-a parut ca parca si-au pierdut suflul pe ultima suta de metri. Cu alte cuvinte, se putea trai foarte bine si fara ele. Alta chestie, poate ca mi s-a parut mie, dar n-as zice ca oamenii dau din ei tot ce pot; din punct de vedere tehnic, nu comentez, sunt meseriasi, dar parca lipseste pasiunea, sufletul. Per total, as zice ca e un album atragator, dinamic, bine lucrat, dar de care voi uita destul de repede.

(+) piese reusite si antrenante, muzicieni foarte capabili si care au ceva de spus
(-) cover-urile si sentimetul ca muzica nu vine din suflet

Mad Nota: 8